Politica si publicitate, la josime

Este cel putin mediocra reactia hienala a presei fata de subiecte care vizeaza anumite agentii si conturile lor, venite pe filiera fostei Puteri. Desigur, dupa razboi, multi viteji se-arata, si multe subiecte, altadata la fel de evidente, dar ignorate de justitiarii condeiului, au prins dintr-o data substanta sub cerneala tipografica.

Agentiile care au lucrat pentru PSD, candva laudate, azi sunt puse la gramada la coltul infamiei si stuchite cu naduf neaos.

Sa ne lamurim: conturile de stat care implica actiuni de promovare e firesc sa intre in gestiunea unor agentii specializate mai degraba decat pe mana unor ministeriabili care cred ca au talent la advertising. Faptul ca agentii importante in piata au primit conturi de la stat e un pas insemnat al descentralizarii.

Daca companiile private au dreptul sa-si aleaga agentiile in urma unor licitatii, de ce n-ar avea dreptul si reprezentantii statului la acelasi privilegiu?

Englezii n-au nici o dificultate ca Trevor Beatie, un monstru sacru al creativilor londonezi, faimos pentru campania la Wonderbra sau FCUK, lucreaza si pentru partidul laburist. Nici francezii n-au vreo problema ca Seguela, responsabil pentru succesul rasunator al unor marci ca Louis Vuitton, Citröen sau Evian l-a consiliat pe Mitterand plus Estul unei democratii emergente.

Noi avem - evident, post-electoral - o problema, pentru ca Enoiu sau Nicola au lucrat pentru diverse fractiuni ale PSD. Ce-ar fi sa-l incriminam pe Basescu pentru ca a lucrat cu GMP sau pentru ca va continua sa lucreze cu ei fara sa mai faca licitatie?

Problema de fond a povestii nu e nici ca statul deleaga conturi de promovare unor agentii private, nici consistenta contractelor. Punctul de greutate al subiectului e exclusiv cel al calitatii prestatiei acestor agentii. Si-au facut au ba treaba? Apoi, consecinta a observatiilor, taxati doar incompetentii. Daca ne uitam cat de la mustata a pierdut PSD-ul, m-as feri sa-i tratez drept nule pe toti consilierii numitei instante.

Chibitii cu naduf inchizitoriu pun in fata plutonului de executie, laolata cu plevusca, personaje valoroase. Ei uita ca nici Enoiu n-a copilarit cu Geoana, nici Nicola cu Nastase. Tot asa cum Felix Tataru a procedat cu Basescu, au facut si cele doua nume sonore ale advertising-ului romanesc in constructia relatiilor cu personajele fostei Puteri. Investind timp, strategie, determinare, talent. E reteta clasica in dobandirea oricarui client, care, intr-un sistem liberal, se castiga cu efort, nu se ofera pe tava cate putin, s-ajunga la toata lumea.