Prietenul sincer al romanilor

In 1978, mirare si confuzie in lume: noul Papa ales este polonez! Incontestabil, sperantele noastre erau intarite, iar credinta parea sa fie sub auspicii bune, pentru ca numai cei care traisera ceea ce am trait si noi si noul Papa de atunci au putut simti atat de acut nevoia de a-si reexprima sentimentul crestin.

VATICAN, 5 IANUARIE 1989. Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist si Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea au avut o intrevedere particulara. A fost prima intalnire de Intaistatatori aflata sub semnul dragostei crestine din istoria bimilenara a celor doua Biserici

Alegerea lui Karol Wojtyla in 1978 a constituit un eveniment exceptional in lunga istorie a papalitatii. Intr-adevar, pentru prima oara dupa patru secole si jumatate, un Papa de alta nationalitate a ajuns la conducerea Bisericii Catolice. De asemenea, era cel mai tanar Pontif de la Papa Pius al IX-lea incoace.

Polonia si in special Cracovia au ramas, in pofida dominatiei unui regim autoritar, profund si fervent credincioase si atasate catolicismului.

Istoria lui Karol Wojtyla poate ilustra lupta nationalismului aliat Bisericii contra tiraniei naziste, apoi staliniste.

Noul Papa si-a inceput studiile de teologie in clandestinitate, sub ocupatia germana, si a ajuns sa predea Teologia si etica in perioada stalinista. In 1958, a fost numit episcop auxiliar al Cracoviei, apoi, in 1964, arhiepiscop al aceluiasi oras. S-a adresat prin numeroase conferinte tinerilor, actorilor sau clericilor. Astazi are foarte multi discipoli care il venereaza, in special printre disidenti sau studenti.

Interesul sau pentru ecumenism, lupta pentru drepturile omului, discursurile lui in Conciliul de la Vatican si in Sinodul episcopilor, actiunile sale in favoarea lumii a treia au atras atentia internationala. Vechea lui pozitie de demnitar al Bisericii poloneze i-a conferit un rol crucial in relatiile dintre Biserica si stat in tarile pe atunci comuniste, iar Sanctitatea Sa, personal, a ramas perceput ca un pivot esential in daramarea comunismului.

A avut trei intalniri cu Patriarhul nostru, in conditiile in care, dintre toate tarile ortodoxe, Papa avea cele mai calde sentimente pentru Romania. In ianuarie 1989, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, insotit de o mica delegatie, a facut o vizita in India, oprindu-se in prealabil la Roma, unde a avut o intrevedere cu Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea. Dar, ca la orice deplasare, inainte de orice, Prea Fericitul impreuna cu delegatia insotitoare au intrat in Catedrala Patriarhala pentru a ridica rugaciune de multumire lui Dumnezeu si pentru a cere ajutorul si binecuvantarea Sa asupra noii lucrari ce urma sa fie intreprinsa in scopul promovarii unor mai stranse relatii intre Bisericile Crestine.

VATICAN, 5 IANUARIE 1989. Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea inmaneaza Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist Crucea Sfintii Imparati Constantin si Elena

In dimineata zilei de 5 ianuarie 1989, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a avut o intrevedere particulara cu Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea. A fost pentru prima oara in istoria bimilenara a celor doua Biserici cand Intaistatatorii lor s-au intalnit intr-o atmosfera de dragoste crestina, de respect reciproc, iar pe acest temei au dat relatiilor ecumenice existente un puternic avant, in speranta realizarii unitatii crestine. Si-au inmanat reciproc daruri simbolizand cultura si spiritualitatea fiecaruia.

Ceea ce nu s-a aflat atunci este faptul ca intrevederea a durat mult mai mult decat se prevazuse datorita sentimentelor privilegiate pe care le avea Papa pentru romani si Romania, cimentate de-a lungul timpului prin legaturile reciproce ale celor doua tari. Sa nu uitam si faptul ca multi romani ortodocsi au mers la Cracovia, unde Papa era profesor si episcop sau arhiepiscop, si au avut ocazia sa-l intalneasca si sa-l aprecieze.

De asemenea, nu avea cum sa se stie ca aceasta vizita se desfasura fara acordul expres al lui Nicolae Ceausescu, deoarece acesta trimisese chiar fax ca sa nu aiba loc intalnirea cu Papa.

Dar Prea Fericitul si-a urmat credinta si, cu curajul ce-l caracterizeaza, a nesocotit fatis dispozitia lui Ceausescu. Drept represalii, acesta nu l-a mai primit niciodata pe Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist.