Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Vestit sfant lacas / Sfantul Mucenic Dimitrie / Matei Basarab, ctitor bisericesc / Fericitele femei ale desertului / Ar trebui sa luam aminte / Sa ne judecam doar pe noi insine / Biserica, o pavaza / Au scos crestinii din catacombe / Cinstirea sfintilor / Psaltirea vindeca ranile sufletului / Oaza de intarire a credintei/ Puterea din umbra / Rugaciune catre Arhanghelul Rafail / Mirul in Biblie / Pelerinaje la manastiri /
|
|
|
|||||||||||||||
UN SUPLIMENT
IN FIECARE ZI |
|||||||||||||||
 Ed. Colectie |
 Sanatate |
 Gastronomie |
 Cumparaturi |
 TV |
 Casa |
||||||||||
Citește pe Antena3.ro
Egalitatea
|
|
Dintotdeauna, oamenii au fost egali in fata lui Dumnezeu, iar pronia divina n-a ocolit pe nici unul. Dar oamenilor le-a lipsit credinta... De-am crede cu totii ca Dumnezeu a avut in vedere pentru fiecare dintre noi o soarta, un destin anume, nu acelasi pentru toti, si ca repartitia darurilor Sale este facuta cu aceeasi generozitate, am crede si ca depinde doar de noi, oamenii, sa ne pretuim si sa ne folosim talantii.
Oamenii au vrut egalitatea in drepturi, dar si-au neglijat indatoririle ce decurgeau din acestea si numai pace nu putea fi atunci. Caci niciodata nu s-a dus vreo lupta, vreun razboi, pentru a cuceri niste datorii, eventual corvezi, dar necesare bunului sau corectului mers inainte al societatii. Egalitatea lor nu a privit niciodata necesitatea de a nu pacatui, noi fiind egali si in fata acestei racile umane. Toti suntem supusi pacatului in egala masura, dar tot numai de noi depinde sa ne reculegem si sa nu cedam in fata acestei slabiciuni, numai ca aici fiecare raspunde singur si egalitatea cu ceilalti nu mai absolva pe nimeni de pacate.
Unicul judecator de a carui putere ar trebui sa ne temem este atat de iertator, atat de bun si intelegator cu pacatele si slabiciunile noastre, incat aici nici nu mai exista egalitate. Gresim mereu, dar suntem si iertati de-atat de multe ori, incat noi stim ca nu vom primi masura pentru masura si ca sufletul nostru va fi supus unei astfel de cantariri, incat talerele balantei vor fi de multe, multe ori echilibrate doar prin adaugarea bunatatii divine. Iar balanta insasi este cel mai pregnant simbol al egalitatii, numai ca, daca noi o dorim perfecta in viata de toate zilele, nu la fel o dorim si la Judecata de Apoi... Pentru ca egali am fost de la inceputul Creatiei si tot egali vom fi si in Ziua Judecatii, dar noi nu voim de fapt aceasta si nu egalitatea balantei o vom pretinde cand vom fi singuri cu pacatele noastre, cand ni se va derula totul in fata ochilor, cele uitate, cele nestiute, dar, mai ales, cele voit ignorate.
Si totusi, uneori, egalitatea parca dispare. De ce unii sunt bogati, indestulati si le merge atat de bine, incat se pot afunda din ce in ce mai mult in pacat? De ce unii au de suferit precum Iov, la fel de nevinovati, la fel de crunt incercati? Aici, raspunsul ar trebui sa-l dea credinta, caci egalitatea fara credinta este un nonsens, ca de altfel tot restul. De ce uitam mereu zicala biblica: Ascunse sunt caile Domnului si de ce vrem sa fortam mana lui Dumnezeu spre un alt destin? De ce ignoram mereu ca nu putem sti cand si in ce fel ne va lovi pedeapsa divina, pe noi sau pe urmasii nostri?
Dumnezeu Isi iubeste in egala masura supusii. Doar neintelegerea si mai ales neincrederea oamenilor ii fac sa se simta nedreptatiti. In fata Lui, fiecare om este o entitate distincta, cu viata sa, cu darurile sale. Pronia divina nu se pogoara asupra cuiva doar pentru ca si altul a mai fost daruit. Atata vreme cat ceea ce vine de la Dumnezeu nu poate sa fie decat benefic, pentru ca prefigureaza mantuirea, ar trebui sa nu ne mai intereseze sau sa ne fie absolut indiferent ce primeste aproapele nostru, deoarece darurile acestuia sunt conforme cu mantuirea lui, nu cu a noastra. Din principiu, suntem egali prin dragostea pe care Dumnezeu ne-o poarta si prin posibilitatea mantuirii.
Uneori, Dumnezeu intervine sau este implorat sa intervina, pentru a distruge prosperitatea unora. Dar daca aceasta se petrece efectiv, Dumnezeu nu o face doar pentru a restabili egalitatea intre saraci si bogati. Trebuie sa-ti meriti prosperitatea, iar daca o ai, ai si datorii suplimentare si, in primul rand, milostenia, pentru ca si in fata acesteia suntem cu totii egali. Oamenii uita ca si cele marunte sunt tot de la Dumnezeu si, daca nu pretindem egalitatea in fata miracolelor, de ce o asteptam in fata lucrurilor obisnuite?
Nici un alt popor nu s-a revoltat si n-a protestat ca nu poate traversa cu piciorul Marea Rosie si nici ca nu primeste mana in pustie. Protesteaza insa pentru lucruri cu mult, mult inferioare acestora si le acorda o importanta capitala. Iar cand ajungem in taramul pedepselor, aici, chiar omul este cel care invoca toata inegalitatea posibila, pentru ca nimeni nu vrea sa primeasca pedeapsa suferita de aproapele sau, fie ea usoara sau grea. Nici un fel de pedeapsa, ci iertare neconditionata, eventual recadere in pacat, este ceea ce omul dintotdeauna isi doreste.
Asadar, egalitatea pentru care s-au omorat popoarele nu-si are sensul. Bataliile continua, dar pana nu se vor intoarce spre credinta, pana cand frica de Dumnezeu, precum si dorul de mantuire nu-i vor cuprinde, nu vor gasi nimic din ceea ce cauta.
Si-atunci, arbitrul impartial al situatiei de egalitate sociala nu poate fi decat Dumnezeu. Numai El este acela care, prin actiunea Sa proniatoare, poate imparti fiecaruia ceea ce trebuie sa-i fie dat.
Acum sau in viitor, sau la sfarsitul sfarsitului.
