Soimul american si vrabia romaneasca

Corporatiile care poarta drapelul economiei americane in ochii lumii poarta nume precum Boeing, Microsoft, Hewlett-Packard sau Goldman Sachs.

Inainte sa dea ora exacta in sectoarele lor si sa inspire respect pana si competitorilor, astfel de companii au inceput intr-un garaj sau la un colt de strada. Ideile indraznete ale unor oameni al caror nume reprezinta azi institutii au fost, la un moment dat, IMM-uri.

Companiile mici, pornite de trei oameni cu o idee, sunt coloana vertebrala a celei mai mari economii a lumii, in care numarul celor care muncesc pe cont propriu sau sunt direct implicati intr-o "intreprindere mica si mijlocie" - ca procent din populatie - il depaseste cu enorm de mult pe cel din marile tari europene, in randul carora Romania viseaza sa intre. Potrivit unui studiu realizat anul trecut, Marea Britanie si Irlanda erau fruntase din punctul de vedere al numarului de intreprinzatori, urmate indeaproape de - surpriza! - Ungaria. Mult spre coada clasamentului se aflau Franta si Italia, cu Germania avand tot un numar dezamagitor de aventurieri ai capitalismului pe cap de locuitor.

Mai-marii Uniunii Europene sustin sus si tare ca vor sa ajute IMM-urile sa devina forta motrice care sa faca din economia UE cea mai dinamica din lume peste nu mai mult de sase ani. Ceea ce viseaza Comisia Europeana este subminat de guvernele din Paris si Roma, care sacrifica libera initiativa pe altarul subventiilor pentru companii muribunde ca Alitalia si Alstom. Reversul medaliei protectiei sociale atat de trambitate in Paris, Berlin sau Bucuresti il reprezinta o societate care incurajeaza inertia si pune bete in roate spiritului de aventura care a facut din capitalism unicul sistem economic de succes durabil din istoria lumii.

Ca si IMM-urile din Romania, cele din UE se lupta cu inechitatea creata de astfel de ajutoare acordate companiilor-dinozaur. Daca adaugam si gradul de fiscalitate cu care se confrunta IMM-urile Batranului Continent, avem tabloul complet al unui sector lasat la voia intamplarii.

Insusi comisarul european care se ocupa de IMM-uri ofta amarnic in ziarul Capital de saptamana trecuta, recunoscand ca Europei ii lipseste apetitul pentru risc - zvacul original care i-a adunat pe tinerii Hewlett si Packard intr-un garaj din California. Cu alte cuvinte, in timp ce "visul american" atrage inovatia si creeaza mii de locuri de munca si noi companii, visul european nu exista - ultimele alegeri paneuropene demonstrand asta cu prisosinta.

Poate ca ar fi fost mai usor de judecat pozitia Romaniei in aceasta ecuatie daca in clasamentul amintit la inceput, Ungaria nu ar fi surclasat Franta si Italia. Ca urmare, aceeasi intrebare revine obsesiv: Cum a reusit Ungaria sa atate focul antreprenorial intr-o economie aflata si ea in tranzitie? Un posibil raspuns ar putea fi acela ca, in anii in care pe strazile Bucurestiului se striga "Noi nu ne vindem tara!", ungurii deschideau larg portile investitorilor straini, care le-au adus nu numai capital, dar si exemplul real al spiritului antreprenorial.

Din nefericire, Romania a esuat nu numai in atragerea de capital strain, ci si in stimularea initiativei private locale. Intr-un mediu de afaceri nociv, populat de miliardari de carton, doar cativa intreprinzatori incapatanati au reusit sa supravietuiasca haosului legislativ, coruptiei si lipsei de viziune a guvernantilor. Acesta poate fi unul dintre motivele pentru care atat de multi romani prefera inca un loc caldut, dar sigur, in locul unei batalii cu propriile limite. In proverbul romanesc, vrabia malai viseaza, nu aspira sa devina soim, ceea ce ne arata ca acest popor mai are inca mult pana-si va descoperi vocatia riscului.

In ultimii 14 ani, dezvoltarea IMM-urilor nu a existat decat in platformele electorale ale tuturor partidelor parlamentare, dar in realitate, ce li s-a dat cu o mana li s-a luat cu zece.

Dupa numeroase strategii de dezvoltare a IMM-urilor, guvernele Romaniei au esuat in efortul de a crea o masa critica de astfel de companii care sa asigure un dinamism real si de durata economiei; dimpotriva, mediul in care IMM-urile functioneaza pare facut sa le ingroape. In consecinta, mult ravnita clasa de mijloc nu exista inca si, de aceea, stadiul de dezvoltare a multor piete in Romania ramane precar. Spatiul care ar fi trebuit sa vibreze de activitatea micilor intreprinderi colcaie inca de forfota imbogatitilor tranzitiei.

Andrei Postelnicu este jurnalist in redactia din New York a contidianului Financial Times si scrie in paginile noastre in calitate personala.