REPORTAJ
Daca un oras de cateva milioane de locuitori, dintre care multi castiga cate 2-3 dolari pe luna, in care patruleaza camionete inarmate cu mitraliere, se poate numi capitala, atunci Khartoum poate fi considerat capitala Sudanului.
CHRISTIAN SILVA - Sudan
Sambata, la Khartoum era liniste. Pe strazi circula anarhic taxiuri si masini busite in ultimul hal. Microbuzele supraincarcate, care transporta oamenii dintr-o parte in alta a capitalei, merg cu usile deschise, fara geamuri si fara tablite care sa indice ruta. In Khartoum, doar cateva strazi au nume.
SUPRAVIETUITORII. Drumul catre Darfur, la cateva sute de kilometri mai jos de capitala, se face cu avionul cam intr-o ora jumate. Sau cu masini de teren cand nu ploua pentru ca atunci drumurile devin impracticabile si nici ajutoarele umanitare nu mai ajung la oameni.
Tabara de refugiati de la El Fasher este data drept exemplu de autoritatile de la Khartoum. Exista apa de la puturi de mare adancime sapate din doua in 200 de metri la care se ingramadesc oameni si magari. Aici lucrurile stau bine, sustine Khartoum-ul. Comunitatea internationala este insa de alta parere. Boala, foamete si miroase a hoit. Oase de magar peste tot pe pamant si vulturi prin aer. Monotonia galben-rosie a desertului e sparta din loc in loc de zdrentele multicolore ale femeilor sudaneze.
Ca si cum criza umanitara din Darfur, in vest nu ar fi de ajuns, in regiunea Kasala, in est de aceasta data, se contureaza un nou climat de instabilitate, un nou Darfur.