Surprizele "subiectului social"

Am participat mai demult la o discutie, la Universitatea din Köln, despre traumele si visurile tranzitiei, pornind de la alaturarea, chiar mai usor de facut in limba germana, intre Traum si Trauma. La discutii au participat, asa cum se intampla de obicei in astfel de ocazii, un universitar supradoct, ale carui cunostinte privind evolutia umanitatii la rascruce nu puteau ocoli adagiul greco-latin, un scriitor-sociolog proaspat si provocator, fost trotkist si apoi, rand pe rand, ecologist, anticomunist si, in cele din urma, eseist. Mai era o doamna din Federatia Rusa, experta in Post-traumatic stress disorder, adica in efectele revolutiei franceze, ale revolutiei bolsevice si postcomuniste. Rolurile erau oarecum cunoscute dinainte. Doamna de la Moscova urma sa ne dovedeasca, avand argumente din terenul propriu, cat de grea, dar irepresibila este aplicarea reformei democratice in realitatea postsovietica. Domnul profesor trebuia sa ne consoleze, prin repede ochire transistorica, cu putin Kant si ceva mai mult Hegel, cu o lingurita de Hobbes si doua picaturi de Robespierre, desigur cu Max Weber sau, pur si simplu, Marx, cat de relativa este drama noastra de-acum, cat de usor am ajuns a ne plange noi, cobaii tanzitiilor postcomuniste, de: mafiile politic-financiare, prezenta, peste orele de program, a comunistilor si securistilor, lipsa apetitului democratic si critic in societatea civila etc.

Sociologul, in sfarsit, urma sa ne uimeasca prin stralucite paradoxuri, de genul: E mai usor sa faci o ciorba de peste dintr-un acvariu decat un acvariu dintr-o ciorba de peste. In realitate, lucrurile au iesit pe dos. Sociologul ne-a asigurat, condescendent, ca tot ce se intampla stramb in partea noastra de lume e normal: banii trebuie sa aiba miros si culoare, ca pretutindeni la inceputurile capitalismului, adica un miros foarte urat si pete de sange pe coperti. Ca Rusia si fostii ei aliati au un viitor asigurat. Profesorul n-a mai pomenit de pacea eterna la sfarsitul istoriei, ci s-a plans de incapacitatea de azi a Occidentului de a asuma strategii credibile de inaintare si de a oferi exemple digerabile in rasarit. Doamna de la Moscova a facut radiografia unui teritoriu moral politic devastat, avand ceva in comun cu zona lui Tarkovski.

Rusia n-a cunoscut renasterea, reforma si iluminismul pe propria piele, a adaugat experta postsovietica. Orice incercare de democratizare este deci echivalenta cu o izbucnire a criminalitatii, atata vreme cat structurile mentale ale lui homo sovieticus sunt mai aproape de feudalism, dupa comunism, si mai aproape de paganism, in asteptarea crestinizarii sociale in profunzime.

Tarul insusi dac-ar reveni la Kremlin, cu Kerenski cu tot, n-ar putea schimba azi lucrurile, atata deznadejde structurala zace in sufletele moarte ale mujicilor sociali. Subiectul social, a adaugat sociologul, este anesteziat. El a fost, rand pe rand, in ultimele decenii, lobotomizat si chiar decapitat de comunism. El nu ne mai face surprize, indiferent de noile culori pe care oamenii politici vor sa le lipeasca pe ochii alegatorilor. Doresc tarii mele, la fel cum imi doresc si mie insami, doar binele, dar, de fapt, dorinta mea este un vis, care are toate sansele sa se transforme in cosmar, a finalizat doamna de la Moscova. Dar profesorul doct, german si cu ochelari, i-a replicat: se poate, doamna, sa aveti atat de putina incredere in surprizele pe care vi le poate oferi un subiect social anesteziat?

Nu stiti povestea cu handicapatul incurabil, din caruciorul pe roti, care, in vizita la gradina zoologica, l-a intalnit pe tigrul ce tocmai scapase din cusca si se plimba agale, putin intimidat de noua sa libertate? Insotitorii caruciorului au tulit-o, paznicii cu pusti s-au facut nevazuti, vizitatorii cu picioarele normale au luat-o la sanatoasa. Doar subiectul social-handicapat a mai ramas sa dea ochi in ochi cu tigrul. Si atunci, subiectul social-handicapat s-a ridicat, mai incet, si a luat-o la fuga, relativ repede pentru un paralitic neinclus in repertoriul biblic al miraculatilor, ci doar in cel mundan al tranzitiei.