Un parteneriat pentru mai multe locuinte

Apropierea este dezideratul de la care vor porni toate schimbarile politicii de locuinte a urmatorilor ani. Tinand cont de contextul viitoarei integrari in Uniunea Europeana, trebuie sa ne apropiem de modelele europene de locuire si sa adoptam un sistem flexibil, bazat pe experienta celorlalte state din regiune. Dar, in acelasi timp, trebuie sa avem in vedere si apropierea de oameni, de particularitatile vietii cotidiene a fiecarei categorii in parte, prin crearea unor instrumente cat mai variate pentru accesul la o locuinta.

Creditul ipotecar este un sector care a pornit. Iata ca anul trecut s-au acordat credite in valoare totala de 450 de milioane de euro. Acum prioritatea este piata secundara, de care este nevoie pentru completarea sistemului de finantare a locuintelor.

Rolul Agentiei Nationale pentru Locuinte (ANL) trebuie schimbat. Nu-mi pare rau ca in 1998 am fost printre promotorii agentiei, pentru ca atunci trebuia pornit creditul ipotecar si statul trebuia sa impulsioneze acest tip de credit. Eu cred ca ANL a avut o misiune pe care in mare parte si-a indeplinit-o. Agentia a beneficiat de o serie de facilitati care consider ca trebuie revizuite. ANL trebuie sa fie un liant intre antreprenorii generali, consiliile locale, banci si beneficiari. Sistemul trebuie simplificat si gasita o alta ordine in procedurile de lucru, in care fiecare actor sa fie responsabil. Pentru a se construi ansambluri rezidentiale, mai intai trebuie verificate cu atentie situatiile juridice ale terenurilor, apoi rezolvat cu autorizatiile de constructie si cu infrastructura, si numai dupa aceea sa fie semnate contracte cu beneficiarii. Problemele aparute pana acum in activitatea ANL sunt datorate in primul rand faptului ca nu au fost respectate aceste etape firesti, pe care le urmaresc toti dezvoltatorii imobiliari din lume. Activitatea agentiei trebuie sa se bazeze pe un sistem simplificat, transparent, cu etape foarte clare si cu responsabili bine identificati.

Inchirierea este iar un punct important in politica de locuire si trebuie schimbata mentalitatea populatiei. Exista o pondere prea mare a proprietarilor, 93% din total, si nu este normal. In celelalte tari, de la cele occidentale precum Germania, Franta, Anglia, Statele Unite, Canada pana la cele din regiune precum Cehia, Polonia, Bulgaria si Ungaria, ponderea chiriasilor este mult mai mare, crescand mobilitatea fortei de munca. Asa trebuie sa se intample si la noi, prin acest lucru cred ca si piata imobiliara se asaza mai bine. Oamenii trebuie sa inteleaga ca a fi proprietarul unei locuinte inseamna ati asuma niste responsabilitati, cu intretinerea ei, cu reparatiile, cu mentinerea in buna stare a fatadelor, ceea ce nu este prea usor pentru unele categorii sociale. Pentru acestea, inchirierea va fi mult mai avantajoasa. Chiriile ar trebui sa fie partial subventionate, in functie de nivelul veniturilor, pentru acele paturi ale societatii care au nevoie de acest lucru.

Acest sistem trebuie inclus intr-o noua politica privind locuintele sociale. In acest an vom avea o Lege a chiriilor si o modificare a Legii locuintelor, care sa clarifice mai bine ce inseamna o locuinta sociala, in contextul reglementarilor europene. Locuintele sociale erau lasate la cheremul primarilor si administratiilor si se stie bine la ce s-a ajuns, la chirii ridicole, prin care nu se pot intretine in timp. Mai intai va trebui insa sa vedem cine poate sa aiba grija de aceste locuinte sociale. Trebuie sa regandim sistemul actual.

In toate aceste schimbari pe care le avem in vedere pornim de la premisa ca statul trebuie sa sprijine legislatia, unele categorii defavorizate, dar numai statul nu poate sa le rezolve pe toate. Pentru dezvoltarea sectorului constructiei de locuinte avem nevoie de o piata sanatoasa a creditului ipotecar, de oeconomie puternica si de un parteneriat responsabil cu autoritatile publice locale, cu investitorii si, de ce nu, cu cetatenii, care sa-si asume un rol activ pe aceasta piata.