|
Sanctitatea
Sa Papa
Ioan Paul
al II-lea
a efectuat
in perioada
7-9 mai 1999 o vizita
in Romania, la invitatia Patriarhului Bisericii
Ortodoxe Romane,
Prea Fericitul Teoctist
|
Si punctele de interes comun n-au fost, dupa cum se asteptau profanii, comunismul, democratia, economia de piata, coruptia, ordinea mondiala sau incalzirea planetei, ci modul cum isi duc cele doua Biserici misiunile pe pamant, cum au putut supravietui, cu ce sacrificii, cat de intarita sau distrusa a iesit Biserica dupa nesfarsitii ani de opresiune. Acestea erau subiectele care le-au stat la suflet celor doi Intaistatatori. Prea Fericitul Parinte Teoctist a numit vizita Papei drept un eveniment unic in Biserica noastra. Chiar daca multi se indoiau de posibilitatea realizarii acestei vizite, a spus Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a facut Dumnezeu asa fel ca s-au adeverit cuvintele Unde vrea Dumnezeu, se biruiesc hotarele firii. Apoi, vizita Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist la Roma, in 2002, a stat sub semnul aceleiasi sincere apropieri si deschideri, ca o continuare a unor relatii deja statornicite.
Subiect drag si delicat pentru cei mai multi romani, Catedrala Mantuirii Neamului s-a bucurat de o incurajare neta din partea Sanctitatii Sale, care a si oferit cu generozitate o donatie consistenta, aratandu-si astfel bucuria, admiratia si aprobarea pentru ridicarea acestui edificiu.
Oricine ii va urma Sanctitatii Sale va afla in Biserica romana niste prieteni deja incercati si loiali. In seninatatea somnului celui care a plecat spre o lume mai buna, am avut senzatia ca citesc cuvintele: Resurgam! (Voi invia!). Iar pentru cel mai bun si sincer prieten al ortodoxiei, pe care nu-l vom mai revedea decat la Judecata cea de pe urma, noi, romanii, vom spune: Dumnezeu sa-l ierte!
Am venit aici ca pelerin
Cu prilejul memorabilei vizite in Romania a Papei Ioan Paul al II-lea, Patriarhul Teoctist a daruit Sanctitatii Sale o carte despre martirii Bisericii crestine in Romania, aparuta chiar in 1999 la Editura Patriarhiei Romane. Iata ce a rostit Ioan Paul al II-lea dupa primirea acestui deosebit dar:
Citește pe Antena3.ro
8 mai 1999.
La Palatul
Patriarhal
din Bucuresti, ceas de taina intre
Sanctitatea
Sa Papa
Ioan Paul
al II-lea si
Prea Fericitul
Patriarh
Teoctist
|
Daca astazi ne intalnim, aceasta se datoreste unui plan de iubire al Sfintei Treimi, care, in ajunul Marelui Jubileu, a voit ca noi, succesori ai acelor Apostoli, sa putem rechema in memorie acea intalnire. Biserica a crescut si s-a raspandit in lume; Evanghelia a fecundat culturile si pe acest pamant, comori de sfintenie, de fidelitate crestina, platite uneori cu pretul vietii, au impodobit acel templu spiritual, care este Biserica. Astazi, noi impreuna Ii aducem multumire lui Dumnezeu. Pastrez mereu vie in suflet emotia suscitata de vizita Dumneavoastra, Beatitudine, la Biserica Sfintilor Petru si Pavel, corifeii Apostolilor. Pastrez o amintire vie acestei intalniri, care a avut loc in vremuri dificile pentru Biserica Dumneavoastra. Acum sunt eu pelerin de caritate, care aduc omagiu acestui pamant imbibat de sangele martirilor stravechi si moderni, care si-au spalat vesmintele lor si le-au facut albe in sangele Mielului (F. Ap. 7, 14). Vin in intampinarea unui popor care a primit Evanghelia, a asimilat-o si a aparat-o de atacuri repetate, simtind-o de-acum ca parte integranta din patrimoniul sau cultural. (...)
Beatitudine, amandoi in istoria noastra personala am vazut lanturile si am cunoscut oprimarea din partea unei ideologii care voia sa extirpeze din sufletul popoarelor noastre credinta in Cristos Domnul. Dar portile iadului nu au biruit asupra Bisericii, Mireasa Mielului. (...)
Beatitudine, am venit sa contemplu chipul lui Cristos sculptat in Biserica voastra; am venit sa venerez acel Chip suferind, chezasie pentru voi de reinnoita speranta. Constienta ca l-a gasit pe Mesia, Biserica voastra se straduieste sa-l poata intalni si fiii sai, precum si toti oamenii care il cauta pe Dumnezeu cu inima sincera: face aceasta prin celebrarea solemna a Divinei Liturghii si prin activitatea pastorala zilnica. Aceasta sarcina coincide cu traditia voastra atat de bogata in exemple care au stiut sa uneasca o viata profunda in Cristos cu o slujire generoasa a celor nevoiasi; o angajare pasionanta in studiu cu o neobosita preocupare pastorala. As vrea sa amintesc aici doar sfantul monah si episcop Calinic de la Cernica, atat de aproape de inima credinciosilor din Bucuresti. (...)
Multumesc pentru ca ati vrut sa fiti prima Biserica Ortodoxa care l-a invitat in propria tara pe Papa de la Roma; va multumesc pentru ca mi-ati oferit bucuria acestei intalniri fraterne; va multumesc pentru darul acestui pelerinaj care mi-a ingaduit sa-mi intaresc credinta alaturi de credinta unor frati in Cristos plini de zel. Veniti sa umblam impreuna in lumina Domnului! Lui sa-i fie slava, acum si-n vecii vecilor. Amin.
Multumesc. O vizita de neuitat, Romania. Am trecut aici pragul sperantei. Va multumesc. Dumnezeu sa ne binecuvanteze pe toti.