Abuzul fizic este cu siguranță cel mai evident, dar adesea traumele și efectele violențelor sunt mascate de o aparentă normalitate. În general, o victimă este supusă mai multor forme de abuz. Control, amenințări, șantaj, violență demonstrativă, gelozie, urmărire, umilire, ironie, toţi aceşti termeni sunt realităţi care devin traume pentru victime. În general, cercetătorii și cei care furnizează servicii de protecție și asistență socială definesc acest tip de abuz ca fiind o distrugere sistematică a stimei de sine a unei persoane și/sau a sentimentului de siguranță, cel mai adesea acest lucru întâmplându-se în relații în care există diferențe în nivelul de putere și control. La nivel internațional, cel mai des folosit este un chestionar care evaluează diversele fațete ale abuzului psihologic.
-
Partenerul meu mă poreclește
-
Partenerul meu mă înjură
-
Partenerul meu țipă la mine
-
Partenerul meu mă tratează cu superioritate
Citește pe Antena3.roVin ninsorile în România. Informare meteo ANM de vreme rea pentru toată țara -
Partenerul meu verifică modul în care îmi petrec timpul
-
Partenerul meu este gelos pe prietenii mei
-
Partenerul meu încearcă să mă facă să simt că sunt nebun(ă)
-
Partenerul meu mă acuză că am o aventură
-
Partenerul meu consideră că sunt vinovat(ă) pentru problemele lui
-
Partenerul meu mi-a restricționat folosirea telefonului
-
Partenerul meu folosește banii comuni și ia deciziii fără să mă consulte
-
Partenerul meu nu îmi dă voie să merg la medic sau să îmi fac analize
-
Partenerul meu intervine în relațiile cu familia mea
-
Partenerul meu spune că sentimentele mele sunt iraționale
Abuzul emoțional este mai divers decât abuzul fizic și sexual, deoarece ia multe forme, inclusiv abuzul verbal, amenințările cu violența, generarea fricii, umilirea, distrugerea proprietății, impunerea izolării sociale, confiscarea veniturilor.
Tipuri de abuz emoțional
-
Manifestările verbale, jignirile, amenințările și umilirea.
-
Izolarea, care include limitarea contactelor victimei cu familia sau cu prietenii, amenințarea cu izolarea. Scopul este acela de a submina identitatea victimei în afara relației și de a crea un anume sentiment de dependență, de a controla partenerul. La rândul ei, victima poate să dorească ea însăși să se autoizoleze, ca să nu fie nevoită să își asume abuzul și să nu genereze noi forme de violență.
-
Gelozia
-
Gaslighting - acea formă de abuz care determină victima să se îndoiască de ea însăși, în jurul ei abuzatorul construiește o atmosferă suprarealistă, victima simte că ceva e greșit în privința ei, ia decizii greu, e dezorientată
-
Distrugerea bunurilor este considerată o formă de violență simbolică. Și, de asemenea, o formă comună, frecventă, de violență domestică. În ciuda prevalenței sale, literatura de specialitate s-a preocupat foarte puțin de subiect. Unul dintre motive este presupunerea că alte forme de agresiune sunt mai grave. Totuși, daunele aduse bunurilor constituie și ele o formă de putere și de control care traumatizează victimele. Daunele și distrugerea proprietății pot să aibă diferite forme, pot afecta bunurile imobiliare sau pe cele personale. Cele mai frecvente ținte sunt casele și mașinile. Actele obișnuite de deteriorare includ perforarea în pereți, lovirea cu piciorul, spargerea veselei, distrugerea mobilei, distrugerea geamurilor și ușilor mașinilor. Uneori, agresorul vizează proprietăți care au o valoare sentimentală pentru victimă. Un abuzator poate distruge moștenirile familiei, fotografiile, ornamentele de Crăciun, bijuteriile, îmbrăcămintea partenerului și animalele de companie. Abuzatorii sunt conștienți de importanța pe care victima o atribuie acestor bunuri specifice.
Centrul Filia identifică o serie de semne ale unei relații nesănătoase din punct de vedere emoțional, care include umilirea, gelozia, faptul că agresorul consideră că are mai multe drepturi decât victima, îi știe parolele pentru conturile de socializare, e-mail, telefon, presează victima până obține ceea ce dorește. Agresorul este, de asemenea, singurul care ia decizii în cuplu, nu îi dă atenție victimei, nu vorbește cu aceasta, o judecă, îi judecă prietenii, familia, îi distruge lucrurile personale, îi pune porecle, este posesiv, nu este de acord cu ce se îmbracă, îi controlează telefonul și mesajele, o amenință că va posta pe internet filmulețe private cu victima, o umilește în fața prietenilor. Victimele violenței domestice, chiar și atunci când au reușit să iasă din relațiile abuzive, pot să devină persoane care trăiesc constant în frică, persoane care se izolează emoțional, ca să nu mai sufere și să nu mai fie vulnerabile și, adesea, se apără, se ascund și se izolează de cei din jur. În România acest cerc vicios nu este adresat momentan corespunzător, pentru că mentalitatea comunității este adesea împotriva victimei.