Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Călăuză în labirintul complexelor ne este psihologul Verena Kast, autoarea studiului „Viața înseamnă relație. De la sine către lume” (Editura Trei, 2025): „Complexele sunt mai mult sau mai puțin refulate. Când emoția sau o temă anume este atinsă în viața de zi cu zi, se conturează și complexul și se ajunge astfel fie la o reacție emoțională exagerată, fie la nicio reacție. Percepția lumii se produce în logica complexului («Toți mă tratează de sus …»). Comportamentul nu este liber, el este determinat și dirijat de complex, supus unei compulsii la repetiție. Orice întâmplare cu încărcătură afectivă devine un complex. Când temele sau emoțiile asociate cu complexul sunt abordate, se activează totalitatea conexiunilor inconștiente - în psihologia jungiană se folosește expresia «se constelează» - împreună cu emoția aferentă din întreaga poveste de viață și strategiile de apărare care rezultă de aici și se desfășoară în mod stereotip”.
Contaminări emoționale
În priza raționamentului Verenei Kast: „Cu cât sunt mai mari emoția și câmpul asociativ aferent, cu atât mai «puternic» este complexul, cu atât mai mult sunt împinse pe planul secund alte laturi psihice”. Adică? „Nu mai poți controla emoțiile în situația respectivă, nu te mai poți gândi cu calm la situație, ci doar reacționezi. Complexele și episoadele complexuale au un trecut, un fundament emoțional. Un bebeluș este încă de la începutul vieții sale - chiar și intrauterin - expus la emoțiile și sentimentele mamei, tatălui și ale altor persoane de referință, prin mișcări, voci, mai târziu expresii faciale, iar bebelușul nu are nicio posibilitate de a li se sustrage. Bebelușul este contaminat cu emoțiile persoanelor de referință și asta înseamnă că emoțiile asociate cu episoadele complexuale, ca de exemplu frica, există cu mult înainte să poată fi formulate narațiuni ale episoadelor complexuale, cu mult înainte să se poată vorbi despre o situație care a declanșat o frică așa de mare, o rușine sau o jignire, cu mult înainte ca emoțiile să poată fi exprimate în cuvinte sau imagini”.
Inhibarea vieții
Tot aici: „Aceste contaminări emoționale timpurii sunt baza reacțiilor complexuale și influențează formarea complexelor. Complexele denumesc acele locuri sensibile la criză ale individului. Ele au ca efect o inhibare a vieții. Prin faptul că omul nu acționează adecvat situației actuale, ci suprareacționează emoțional în mod stereotip, nu este liber în trăirea și comportamentul lui. În aceste reacții se manifestă o anumită povară biografică. Prin respingerea emoției conexe apar comportamente și trăiri stereotipe. Dar în complexe se găsesc și «germenii unor noi posibilități de viață»”. Mai limpede: „Complexele sunt centre energetice de unde vine activitatea vieții psihice. Toți oamenii au complexe, însă potrivit lui Jung este mai degrabă invers, complexele ne au pe noi. Din această formulare reiese că libertatea voinței încetează acolo unde începe domeniul complexual. Sau altfel spus: cu cât sunt intricate mai multe emoții în complexele noastre, cu atât mai redusă este libertatea voinței noastre când se declanșează aceste complexe”.
Cine este Verena Kast
Verena Kast, doctor în psihologie analitică, este profesor de psihologie la Universitatea din Zürich și psihoterapeut cu practică privată. Este lector și analist formator la C.G. Jung Institut din Zürich și autoarea multor lucrări despre psihologia emoțiilor, bazele psihoterapiei și interpretarea basmelor și a viselor.
„Comportamentul nu este liber, el este determinat și dirijat de complex, supus unei compulsii la repetiție”, Verena Kast, psiholog
„Cu cât sunt mai mari emoția și câmpul asociativ aferent, cu atât mai «puternic» este complexul, cu atât mai mult sunt împinse pe planul secund alte laturi psihice”, Verena Kast, psiholog
Citește pe Antena3.ro
