Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Atât în relația cu sentimentele proprii, cât și în cea cu trăirile celorlalți, omul percepe patru stări esențiale: este, pe rând, absorbit de sine, conștient, înțelegător și empatic. Ce înseamnă toate acestea? Ne va lămuri psihologa Tara Porter.
„În orice moment te poți afla într-una din aceste stări specifice, ba uneori chiar poți trece rapid prin toate cele patru. La naștere, de pildă, un bebeluș este complet absorbit de sine și nu conștientizează pe nimeni altcineva. E total absorbit de propriile senzații și vede lumea exterioară numai în raport cu sine și cu sentimentele lui. Toți putem redeveni așa când emoțiile sunt puternice și devine dificil să ne gândim la oricine sau la orice altceva din afara noastră”, apreciază Tara Porter, profesoară la University College London și autoarea unui studiu publicat recent și în România („Ghid psihologic pentru adolescente și tinere (Editura Trei, 2023). Dar să facem loc explicațiilor științifice: „Când suntem mai calmi - remarca Tara Porter -, putem fi conștienți nu numai de propriile sentimente, ci și de cele ale oamenilor din jurul nostru: le identificăm emoțiile din expresiile faciale, din limbajul corporal, din ceea ce spun și din mediul în care se află. Poți face asta numai când propriile emoții nu sunt prea puternice, când te afli pe o treaptă emoțională relativ neutră și nu ești deturnat de propriile trăiri”.
Ce înseamnă să fii empatic
În continuare: „Dacă ai ceva mai mult timp și energie (mentală), te poți dedica înțelegerii emoțiilor - opinează psihologa britanică. În relația cu alte persoane, asta implică să înțelegi contextul și ce determină emoțiile respective într-un anumit moment. În relația cu tine însuți, înseamnă să fii în contact cu realitatea interioară. Dar fără să te judeci. Al patrulea stadiu al funcționării emoționale este empatia”. Mai țintit? „Empatia este una dintre cele mai importante emoții. Empatia înseamnă să fii alături de cineva, dar nu oricum, ci conștientizând sentimentele sale în asemenea măsură încât să fii capabil să înțelegi de ce simte așa. Și apoi să fii pregătit să te conectezi cu acel sentiment în tine însuți”. Dificil, nu?
Diferențe și interferențe
„Experiența constă în a te plasa la nivelul sentimentelor respective cu înțelegere și blândețe. Atenție, să nu confundăm empatia cu compătimirea, emoție total diferită. Rădăcina comună a acestor cuvinte vine de la cuvântul grecesc pathos (sentiment), dar sunt două concepte distincte”. Adică? „Compătimirea - evidențiază profesoara Tara Porter - îl plasează adesea pe receptor într-o poziție pasivă, aproape în rolul victimei; implică o ierarhie - lucrurile stau mai bine pentru mine decât pentru tine, așa că mă bucur că nu sunt tu. Compătimirea înseamnă că îți pare rău sau că simți milă pentru cineva. Compătimirea poate fi bine intenționată, dar poate fi și un act arogant, ostil sau superior”. Pe când empatia... „Empatia este o stare activă: este un efort, într-adevăr, să înțelegi punctul de vedere al altei persoane sau chiar pe al tău, în toată complexitatea lui. Empatia nu e ceva ce faci cuiva, ci e ceva ce simți alături de cineva, pentru a-i împărtăși perspectiva. Este, de asemenea, piatra de temelie pe care e construită psihoterapia”.
Emoție, nu experiență!
Nu în ultimul rând: „Empatia deschide posibilitatea pentru schimbare. Odată ce oamenii se înțeleg pe ei înșiși și se simt acceptați, sunt gata să acționeze, să schimbe direcțiile și prioritățile. Concret, pentru tine, empatia poate implica împărtășirea experienței - probabil de aceea te simți atât de conectat/ă emoțional cu prietenii/ele tăi/tale -, dar puterea empatiei vine de fapt nu din experiența împărtășită, ci din emoția împărtășită. Nu înseamnă să fii în papucii altcuiva, ci să preiei atitudinea mentală a acelei persoane”.
Tentații, tentații...
În loc de concluzie: În relația cu tine însăți - mai evoca profesoara Tara Porter - empatia poate însemna să-ți conștientizezi sentimentele și să le înțelegi în propriul context, dar și să înțelegi realitatea. Înseamnă să reziști tentației (minții emoționale) de a fi absorbită în propria stare - de victimă sau de eroină a propriei povești. Dar înseamnă, de asemenea, să reziști tentației (minții raționale) de a ignora sau de a discredita emoțiile, ca fiind absurde sau irelevante, ori, mai rău, să te consumi că te simți așa. Înseamnă să te înțelegi și să înțelegi realitatea și totuși să fii blând/ă cu tine însăți. Iar asta nu-i deloc simplu”. E, de fapt, o artă.
