Fisticul din Grădina Edenului: Nutriție și beneficii pentru organism

Nucile de fistic le știm cu toții, acele semințe ușor alungite, de culoare verde închis, adăpostite într-o coajă extrem de tare, de culoare crem. Potrivit cumvaplace.ro, cresc ciorchini în copaci, inițial fructe galbene sau roșiatice care se coc până când cojile de fistic se desfac în mod natural de-a lungul firului care unește cele două părți, dezvăluind sămânța din interior. 

Fisticul este originar din zona Asia Mică, Turcia de azi, Iran, Siria, Liban și puțin la nord de Caucaz, în sudul Rusiei și Afganistan. Urme de fistic au fost descoperite de arheologi în nord-estul Irakului, încă din anul 6750 î.Hr. Se spunea că în grădinile suspendate din Babilon ar fi crescut și fistic. De altfel, este și una dintre cele două nuci pomenite în Vechiul Testament, în Cartea Genezei, iar în credințele populare se consideră că fisticul a fost adus pe pământ chiar de Adam și crescut în Grădina Edenului.

Legenda spune că regina din Saba a decretat fisticul hrană exclusiv regală, ajungând atât de departe încât le interzice oamenilor de rând să îl cultive pentru uz personal. 

În secolul I p.Chr., fisticul apare la Roma, la curtea împăratului Vitellius, iar Apices, un maestru bucătar al vremurilor antice, îl menționează în cartea sa de bucate, fără însă să detalieze vreuna dintre rețete. Fisticul a călătorit în jurul Mediteranei, iar arabii au furat câteva secrete culinare de la perși și l-au inclus în Baklava. 

În concluzie, fisticul a fost tare călător, pentru că valorile sale nutriționale și faptul că rezistă mult timp, l-au făcut foarte iubit de călători fiind frecvent întâlnit ca hrană pe străvechiul Drum al Mătăsii, care lega China de Occident.

Până la începutul secolului al VI-lea, fisticul era binecunoscut și comercializat în toată Europa. În anii 1800, a ajuns în zonele calde ale Statelor Unite, inclusiv în California și Texas. Acum, cei mai mari producători de fistic sunt Iranul, Statele Unite, China, Turcia și Siria.

Nutriție și beneficii pentru organism

În ce privește calitățile nutriționale amintite mai sus și remarcate încă din antichitate, fisticul are destul de puține calorii, dar conține foarte multe proteine, raportat la cantitate. În comparație, are mai puține calorii decât nucile comune și nucile pecan, și doar migdalele au mai multe proteine decât acesta, din marea grupă a nucilor. Și pare să ajute și la păstrarea unei siluete adecvate, sigur, dacă nu exagerăm cu gramajul.

Trebuie remarcat faptul că fisticul este unul dintre alimentele cu cel mai mare conținut de B6 disponibil, iar cantitate de potasiu conținută de 30 de grame depășește cantitatea de potasiu dintr-o jumătate de banană mare.

La capitolul beneficii pentru sănătate, studiile arată că un conținut mare de antioxidanți este de mare ajutor organismului, iar fisticul conține destui.

Conținutul de fibre și alți compuși, par să ajute și la păstrarea unor niveluri corecte de colesterol și asigurarea unei presiuni arteriale normale, dar și la echilibrul glicemiei.

De ce este fisticul atât de scump, este o întrebare la care și noi am căutat răspunsuri, așadar iată ce am aflat:

• Pentru a prinde rădăcini și a ajunge la maturitate, unui copac de fistic îi ia destul de mult timp
• Are nevoie de temperaturi foarte ridicate peste vară și ierni reci, dar fără îngheț, și semnificativ de multă apă
• În plus, doar arbuștii de gen feminin produc fructe, cei masculini sunt păstrați doar pentru polenizare, așadar numărul de semințe este mai mic 
• Mai mult decât atât, culturile trebuie rotite, fiind ani în care arbuștii pur și simplu nu produc
• Îngrijirea și culegerea necesită multă  atenție umană, iar selecția se face doar manual
• Chiar și așa, pentru a face fructe, copacul are nevoie nu doar de condițiile propice, ci și de timp, mai exact 20 de ani

Cine folosește fisticul în bucătărie

• Turcii: în compoziția de baklava, la Kadayif,  și un topping pentru rahatul turcesc
• Italienii: este un adaos comun la paste, fie tocat și amestecat, fie măcinat și transformat într-un sos de fistic condimentat
• Indienii: este un ingredient de bază în multe budinci de orez indiene, pilafuri, fursecuri și un fudge cu fistic condimentat numit pista barfi.
• În preparate iraniene: este un ingredient comun de pui și orez, este servit și ca o gustare tradițională persană, prăjită cu suc de lămâie și șofran și un strop de sare de mare.