Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dacă pentru mentonezi februarie este luna lămâilor, august aparţine muzicii clasice. Iar întregul an este al grădinilor şi livezilor, care au adus Mentonului supranumele de Perla Franţei, iar locuitorilor săi faima de pricepuţi agricultori şi grădinari.
Şaizeci de ani! Şaizeci de acorduri muzicale pentru oraşul titrat drept urbea cu cele mai spectaculoase grădini ale Franţei.
Loc miraculos, în care natura şi cultura se conjugă armonios, Menton se află în aceste zile sub bagheta magică a dirijorului celei de-a 60-a ediţii a Festivalului de Muzică (31 iulie-16 august).
În 1949, la scurt timp după război, cetatea rănită avea nevoie de muzică, pentru a renaşte. Cel puţin asta a crezut dirijorul Andre Böröcz, care, pomenindu-se dintr-o dată dinaintea bazilicii Saint Michel, este surprins de acustica formidabilă atât a bisericii, cât şi a pieţii, care pare să aibă toate calităţile unui amfiteatru roman. Aici avea să "instaleze" Festivalul de Muzică, devenit, în scurtă vreme, unul dintre evenimentele preferate de melomanii francezi.
UMBRA LUI IBANEZ
Muzica nu este singurul atuu cultural al Mentonului. Natura s-a lăsat modelată de mâna şi imaginaţia omului, iar grădinile cetăţii fac de multă vreme parte din patrimonul natural şi istoric excepţional al sudului francez. Cele peste 200 de grădini publice şi particulare fac din Menton oraşul-grădină prin excelenţă.
Dacă ai norocul să îţi fie însoţitor prin periplul tău mentonez însuşi grădinarul-şef Philippe Rigollot, atunci poţi nu doar să te pătrunzi de serenitatea şi calmul locului, ci şi să afli anecdotica unora dintre superbele explozii vegetale. Iar după ce ai hoinărit pe bulevardele şi străduţele vegheate de arborii de camfor (care au înlocuit, de ceva vreme, platanii uriaşi şi bătrâni, dând mai multă zvelteţe străzilor şi împrospătând aerul), te poţi odihni, cu o carte în mână la "Fontana Rosa".
Creată în 1921, această grădină-miracol, cu havuzuri şi coloane decorate cu ceramici colorate, a fost gândită de la bun început ca spaţiu dedicat lecturii. Puţină lume ştie însă că ea nu esta opera vreunui grădinar, ci a unui cunoscut scriitor spaniol, Vicente Blasco Ibanez, care a găsit la Menton oaza lui de linişte. Pentru el, Fontana Rosa a fost o modalitate de a aduce un omagiu scriitorilor săi preferaţi.
GRĂDINI REMARCABILE
Preocuparea mentonezilor pentru grădinile lor nu este o curiozitate în Franţa. De mai bine de zece ani, există o adevărată strategie naţională în favoarea parcurilor şi a grădinilor. În 2004 a fost creată o marcă - "jardin remarquable" - prin care cele mai frumoase parcuri şi grădini franceze să fie recunoscute şi incluse într-un circuit turistic naţional. Marca (sau titlul) se referă în special la grădinile publice, bine întreţinute, fie că sunt sau nu declarate monumente istorice sau naturale.
Citește pe Antena3.ro
Aici intră până şi câmpurile de flori de la marginea localităţilor, dacă nu sunt incluse într-un circuit industrial. Franţa a decis că are nevoie de cât mai mult spaţiu verde, considerând că legile de protecţie sunt insuficiente şi încercând să creeze interes pentru amenajarea şi îngrijirea spaţiului verde, prin atribuirea de facilităţi grădinilor care se remarcă prin frumuseţe şi calitate. În anul trecut, aproape 400 de astfel de grădini, parcuri şi câmpuri au obţinut de la stat titlul de "grădină remarcabilă", titlu pe care îl pot păstra timp de cinci ani, cu condiţia ca toate elementele de calitate care au determinat atribuirea titlului să existe în continuare. Altfel, titlul este revocabil.
În paranteză fie spus, în Franţa - cel puţin la acest nivel - nu veţi întâlni grădini şi parcuri în care "se puiesc" construcţii neautorizate, parcurile nu sunt subiect de proces, iar respectul pentru natură este de la sine înţeles. Cu alte cuvinte, este ceva natural să iubeşti şi să protejezi natura.
Strada Lungă
În Antichitate, singura cale de a ajunge din Italia în vestul continentului, urmând linia mării, era Via Aurélia (care avea să-şi schimbe numele, în primul secol al erei noastre, în Via Julia Augusta). Pe aici treceau legiunile romane spre teritoriile galilor, ca şi carele negustorilor, unele încărcate cu mătăsuri şi condimente care veneau de mult mai departe încă, din Orient.
Calea romană ocolea stâncile roşii ale Alpilor sudici, îmbrăţişa torentul botezat astăzi după numele Sfântului Ludovic, se strecura pe cărări, prin văile muntoase pentru a pătrunde în zona unde acum se află vechea cetate a Mentonului. "Resuscitat" în 1908, când a fost pavat cu piatră adusă tocmai din Liguria, bătrânul drum roman este cunoscut astăzi sub numele de Strada Lungă. La Rue Longue. Oraşul medieval s-a ridicat în 1250 luând ca axă principală tocmai această cale antică de acces, dându-i, în epocă, o viaţă nouă. Mentonezii şi-au construit de-a lungul ei casele, atelierele, magazinele, tavernele, hanurile, unde poposeau neguţătorii osteniţi.
