Soare pe sprânceană în România

Zilele trecute, când pe afară se întrecea ploaia cu vântul necos­metizat, undeva în centrul Bucureştiului, răsărise soarele... Vremea, vremurile, oamenii ridicau din sprâncene a mirare la vederea acelui colţişor însorit, fin inscripţionat: "Anastasia Beverly Hills".

Cum să nu mire o asemenea apariţie în aceste timpuri care îţi năpârlesc genele?!? Deşi discret, "însoritul" loc nu avea cum să nu atragă atenţia, mai ales că tocmai se inaugura. Mai precis, Anastasia Soare (pe care refuz să o numesc cu titlul consacrat de "Regina sprâncenelor de la Hollywood", deoarece este mai mult decât atât) şi-a deschis primul salon de cosmetică din România - totodată primul salon din Europa, în incinta Hotelului Radisson din Bucureşti. Plecată de 21 de ani din România, Anastasia Soare şi-a câştigat celebritatea în SUA, arcuind sprâncenele vedetelor de la Hollywood printr-o tehnică bazată pe formule matematice şi studii despre proporţiile feţei. Michelle Obama, Victoria Beckham, Oprah, Penelope Cruz, Paris Hilton, Lisa Marie Presley şi multe alte VIP-uri au trecut prin mâna ei. Salonul tocmai deschis la Bucureşti este dedicat pensatului şi machiajului, cu tehnica folosită în cazul VIP-urilor tocmai menţionate. Cosmeticienele salonului au participat la cursuri susţinute de Anastasia în Los Angeles, iar produsele pentru înfrumuseţare ce se găsesc în salon fac parte dintr-o gamă realizată chiar de ea. În plus, cu o trusă purtând acelaşi brand şi care conţine un şablon pentru sprâncene, pudră, gel şi un creion, toate create de ea, clientele salonului îşi pot întreţine acasă sprâncenele.


AMERICAN DREAM
Cochet, de un lux nesfidător, bine temperat. Printr-o ciudată buclă a timpului, salonul îmi aduce aminte de unul de cosmetică (culmea, de cartier), la care o însoţeam odată pe lună pe bunica mea, copil fiind. Numai de plăcerea de a sta o oră cuminte, într-un colţ al unui loc de poveste, cu femei mi­nunate (care sporovăiau frumos şi nebârfitor), a căror unică preocupare era să le facă pe femei să arate minunat într-un oraş plăcut pe atunci, dar care a ajuns acum precum vorba bunicii înainte de a muri: "Ce-am fost şi ce-am ajuns". Mă trezesc din melancolia "nepotri­vită" fetele şcolite la Los Angeles: "Vreţi să vă penseze Anastasia Soare?". Nu, fetelor, aş vrea să îi pensez eu sufletul dacă se poate, dar nu o să mă lase, de fapt nu prea are timp. Americanii o iubesc, pentru că întruchipează "the American dream". Fiică a unor croitori din Constanţa, a părăsit România în timpul comunismului şi a muncit din greu. Lucra 12 ore pe zi la un salon de frumuseţe din LA, cu numai o zi liberă pe săptămână. În timpul zilelor libere mergea la bibliotecă, unde studia schiţele lui Da Vinci. Aş vrea să îmi vorbească despre Da Vinci, fetelor, nu să mă penseze.

"Fiecare trebuie să se simtă ca un star aici", spune Anastasia în timp ce intră în salon ca vârtejul. Iar "vârtejul" ar vrea să vorbească despre câte în lună, stele şi sprâncene! "Îmi doream de mult să deschid acest salon în România, pentru că este ţara în care am trăit. Iar femeile de aici ştim cu toţii că, prin orice ar trece şi orice s-ar întâmpla, rămân de o  cochetărie aparte." "Este vorba despre o experienţă pe care clientul nostru trebuie să o trăiască! A venit ieri la noi o femeie din Turcia - stă aici în hotel. A venit să vadă ce se întâmplă (observase pregătirile de inaugurare), nu ştia cine sunt. Am invitat-o la o «şedinţă de pensat». La sfârşit a spus că se simte frumoasă... Îmi place să văd bucuria clientului!", mărturiseşte Anastasia. Nu mai sunt într-un salon de cosmetică, sunt într-un lunapark combinat cu un curs de psihologie ori filosofie, ori pur şi simplu un curs despre cum să te simţi bine orice ar fi! "Putem face o filosofie a sprâncenei", continuă Anastasia, de parcă mi-ar fi citit gândurile mai degrabă poetice decât cosmetice. Între timp se strânge presa curioasă. Cu mişcări rapide, Anastasia îşi demonstrează tehnica pe unul, doi, trei "subiecţi". Simultan, vorbeşte.


FILOSOFIA
Aveam să îi spun mai târziu că, dacă ar preda cursuri, pe cuvântul meu că m-aş înscrie nu ca să învăţ să pensez (deşi mama ar fi încântată...), ci ca să o ascult! Nici nu am nevoie de fraza completă, deoarece "rămăşiţele" de fraze constituie sarea şi piperul metaforei sprâncenei!

"E o tehnică mate­matică aici... Structura osoasă... Sprânceana asiatică, de exemplu, creşte altfel decât sprânceana caucaziană... Este o formulă matematică pe care o găsim şi la Da Vinci... De obicei, distanţa dintre ochi reprezintă un alt ochi... Pot să vă fac teorema lui Pitagora pe sprânceană... Pensatul nu este ca o tunsoare... În viaţa de toate zilele, nici o sprânceană nu e ideală... N-ai cum să creşti o sprânceană dacă nu o îngrijeşti!", încheie apoteotic Anastasia, lăsându-mă cu fantastica viziune a unei sprâncene-floare în minte.

"Dumneavoastră vă faceţi singură sprân­cenele?!?", o întreabă cineva pe Anastasia. Întrebarea de pe planeta glossy este întreruptă de un coşuleţ cu crini: "Sunt de la nepoata mea, Luca", spune ea emoţionată, dar fără lacrimi în... colţul sprâncenei. Îndrăznesc să o întreb dacă nu s-a plictisit să tot fie numită Regina sprâncenelor. Râde. "Uneori, când mă recomand, mi se răspunde: «A, a, a, tu eşti cea cu sprâncenele! Cred că nu le am în regulă acum...». Numele meu a ajuns sinonim cu poliţia de sprâncene! Au existat şi cazuri - rare, e drept, când am fost întrebată când am următorul concert: m-au confundat cu solista Anastacia! Pot să vorbesc ore în şir despre ceea ce fac, despre viaţa mea, dar acum trebuie să alerg!"

Dau să plec. "Totuşi, domnişoară, nu vreţi să vă penseze Anastasia?" Cu riscul de a lăsa fetelor şco­lite la Los Angeles impresia că "fără poezie viaţa e pustiu", răspund: "Nu, dar aş vrea să îmi povestească la nesfârşit cum creştem sprânceana!". Ies din micul Beverly Hills bucureştean bântuită de acea filosofie a sprâncenei pe care n-aş fi bănuit-o niciodată dacă n-ar fi venit femeia asta dată naibii s-o explice într-un Bucureşti în care doar o Revoluţie a sprâncenelor mai poate avea sorţi de izbândă.