Adevăr şi minciună despre kilogramele în plus

Probabil există totuşi adevăr în acea zicere că unii oameni au un metabolism atât de reglat pe arderi intense, încât mănâncă de sparg şi nu lărgesc cureaua, fiindcă stratul de grăsime nu se îngroaşă oricât de tare se ghiftuiesc şi cu dulciuri, şi cu făinoase, şi cu slăninuţă, şi cu frişcă.

Probabil există totuşi adevăr în acea zicere că unii oameni au un metabolism atât de reglat pe arderi intense, încât mănâncă de sparg şi nu lărgesc cureaua, fiindcă stratul de grăsime nu se îngroaşă oricât de tare se ghiftuiesc şi cu dulciuri, şi cu făinoase, şi cu slăninuţă, şi cu frişcă.

În schimb, se întâlnesc foarte des nişte “pedepsiţi de soartă”, care au un asemenea metabolism construit pe depuneri de strat de grăsime, încât doar că vorbesc despre savarine şi despre frigărui şi se trezesc cu ditamai burdihanul ivit doar din cuvintele pofticioase despre mâncare.

Înfometare fatală

Sunt pline paginile mai tuturor publicaţiilor cu reţete de slăbire. Din păcate, cele mai multe nu sunt izvorâte din ştiinţa nutriţiei, pentru că e periculos să te lansezi într-o cursă dură de slăbire, fiindcă se mai şi moare din această veritabilă înfometare pompieristică. Medicii cu ştiinţa nutriţiei “la purtător” folosesc o formulă pe care medicina o acceptă fără să crâcnească: omul trebuie să mănânce din fiecare categorie de alimente, dar porunca să fie: cumpătare, cumpătare, cumpătare. Medicii atacă acele cure de slăbire brutale, atrăgând atenţia că ele pot prejudicia ireversibil funcţionarea şi echilibrul organismului. Ca un dezavantaj în plus este acest efect de Yo-Yo, cum este cunoscută jucăria cu elastic care lasă o minge mică să co­boare, ca apoi elasticul s-o aducă la nivelul de unde a plecat. Aşa se întâmplă şi cu cele mai multe diete pentru slăbire. Prin restricţii severe, cel ce le-a adopat slăbeşte pentru o perioadă scurtă, ca apoi să reînceapă mâncarea care aşază kilograme de grăsimi şi se ajunge din nou la greutatea veche, dacă nu cumva ceva mai mare decât înaine de debutul dietei de slăbire.

Explicaţie

Profesorul doctor Constantin Dumitrescu, cunoscut specialist în nutriţie, boli metabolice şi diabet, explică această oscilaţie de greutate cu revenirea la statutul de gras. Când începi să nu mai mănânci decât după lista dietei de slăbire, îţi micşorezi şi nevoile pentru metabolism. Atunci când închei cura de slăbire reîncepi să mănânci fără restricţii, însă nevoile metabolice au rămas la nivel mic şi revin lent. Aşa că aproape tot ce mănânci se depune ca strat de grăsime. Şi atunci ce scofală ai făcut?

Profesorul doctor Mihai Voiculescu, şeful Centrului de Medicină Internă de la Spitalul Clinic Fundeni, spune că eroarea făcută de oameni are două componente: o greşeală calitativă şi o eroare cantitativă. În gafa calitativă se înscrie ingurgitarea a prea multe făinoase, dulciuri, prăjeli, grăsimi în locul legumelor, fructelor, de preferinţă crude care, pe lângă bogăţia în elemente naturale, favorizează şi tranzitul intestinal. Greşeala cantitativă mai întâi vizează faptul că aportul zilnic de calorii  este mai mare decât normalul necesar activităţii fizice. A doua latură eronată este că mâncarea este şi greşit repartizată de-a lungul zilei. La micul dejun trebuie să se mănânce 20%-30% din cantitatea de alimente, grosul hranei – circa 60% trebuind să fie mâncată la prânz. În realitate, oamenii, în vârtejul treburilor, sar peste masa de prânz şi grosul alimentelor este hăpăit în mare viteză la cină. Mâncarea de seară, cu umflarea burţii, duce la depuneri de grăsime şi la o serie lungă de neplăceri de funcţionare a tubului digestiv, cum ar fi: reaua golire a stomacului şi întoarcerea pe contrasens a conţinutului acid din stomac prin esofag până în gură.

O altă cauză a îngrăşării este alcoolul. Mai întâi pentru că ţuiculiţa, coniacul, votca de la aperitiv stimulează pofta de mâncare. Apoi, berea, greşit catalogată ca nealcoolică, îngraşă ca şi vinul. Ospeţele stropite cu alcool şi mesenii care mănâncă până “omoară puricele pe burtă”, adică se îmbuibă fără măsură, duc fără ezitare la kilograme în plus. După ce a explicat toate acestea, profesorul doctor Adrian Streinu Cercel, directorul general al Institutului Naţional de Boli Infecţioase “M. Balş”, atrage atenţia că amestecul dintre alcool şi mâncărurile grase poate provoca temuta criză de pancreatită, care trimite bolnavul la terapie intensivă. Alcoolul trebuie să se asocieze cu proteinele, în proteine intrând carnea, ouăle, brânza. Alcoolul arde la focul proteinelor şi se mai slăbeşte presiunea pe care o exercită asupra ficatului, cel ce trebuie să detoxifice băuturile alcoolice. Nu e bine să se bea alcool pe stomacul gol.

Recomandări

Nişte sfaturi înţelepte sunt acelea care îl îndeamnă pe om să nu se grăbească la mâncat, să nu lase să se bată turcii la gura lui, cu alte cuvinte să nu hăpăie mâncarea. Alimentele trebuie mâncate cu blândeţe, cu răbdare, nu cu furca. Omul trebuie să mestece conştiincios. Dacă bolul alimentar este mestecat bine şi se îmbibă cu salivă reducem din sarcinile stomacului. Şi apoi, pentru a nu te îngrăşa, nu trebuie să te scoli ghiftuit de la masă, să ai senzaţia, când părăseşti masa, că parcă ai mai mânca, că nu ţi-ai făcut plinul. De altfel, una dintre recomandările ştiinţifice şi eficiente este să-ţi pui în farfurie cam câtă mâncare crezi că te-ar sătura şi înainte de a înfige furculiţa să goleşti farfuria cu o treime din această cantitate de hrană. Astfel, te sileşti singur şi benefic de a mânca până la gradul de săturare, ceea ce înseamnă şi depunerea unor kilograme.