Adolescenţii şi tabagismul

Medicul Magdalena Ciobanu, coordonatorul Centrului pentru Renunţarea la Fumat, explică de ce fumează adolescenţii şi motivele pentru care vârsta la care se instalează acest periculos viciu este din ce în ce mai mică.

"Fumatul la adolescenţi are două faze. Prima fază debutează cu întâia ţigară. A doua fază: fumatul ocazional devine un viciu zilnic", afirmă medicul Magdalena Ciobanu.

Din păcate, în ultimii ani, vârsta la care este "gustată" prima ţigară este din ce în ce mai mică. "Mai grav este că, în general, majoritatea celor care fumează ocazional devin, rapid, dependenţi de tutun, adică fumători de zi cu zi. Ca medic, noi nu putem să ajutăm copiii care fumează, deoarece medicamentele care tratează dependenţa sunt destinate exclusiv adulţilor. De aceea, noi, legal, nu îi putem trata. Astfel, deşi există adolescenţi care sunt dependenţi şi care au nevoie de medicamente, din cauză că au mai puţin de 18 ani nu li se administrează nici un tratament."

ADULŢII, PRINCIPALII VINOVAŢI
În general, adolescenţii se apucă de fumat din cauza adulţilor.
Fie provin dintr-o familie în care toată lumea fumează. Şi puterea exemplului este determinantă. Fie adulţii din preajma adolescentului nu găsesc cea mai bună cale pentru a-l determina să reziste acestui viciu sau să renunţe la el. Motivele sunt multe.

Obiceiul de a fuma este cauzat de mai mulţi factori. "Fiind o problemă psihologică, nu se poate găsi o singură şi sigură explicaţie. Însă este cert că adulţii au o parte imensă de vină. Indiferent dacă sunt sau nu, la rândul lor, fumători. De exemplu: adulţii care fumează şi încearcă să-i determine pe adolescenţi să nu fumeze nu au nici o şansă. Mai ales că mulţi adolescenţi îşi imită părinţii. Există şi varianta ca părintele să nu fumeze, chiar să urască acest obicei, iar copilul să devină fumător doar pentru că vrea să fie altfel. Dar în acest caz şansele de a-l convinge de pericolul acestui viciu sunt mai mari."

EXEMPLUL PERSONAL
Şanse de reuşită au şi părinţii care îşi înţeleg copiii. Care găsesc lucrurile la care copiii sunt sensibili şi care îi impresionează. Trebuie găsită o cale de comunicare reală. "Mulţi adolescenţi fumează motivând că nu sunt înţeleşi de părinţi. De aceea trebuie să îi ascultăm şi noi pe copii. Nici mesajul «Îţi strici sănătatea» nu e bun, deoarece, la vârsta lor, copiii nu au astfel de probleme. Bolile şi efectele lor asupra organismului nu prea îi impresionează pe tineri. Aşa se explică de ce ideea de a lipi pe pachetele de ţigări fotografii şocante nu s-a dovedit prea eficientă în rândul adolescenţilor. Ei sunt obişnuiţi cu lucrurile şocante", dar pe care le-au experimentat.

Inclusiv părinţii nefumători au partea lor de vină. De cele mai multe ori, aceştia fac greşeala de a le detalia copiilor motivele pentru care ei nu sunt prizonierii acestui viciu. Această metodă se poate dovedi la fel de ineficientă. Mai mult, dacă tânărului i se reamintesc, frecvent, relele cauzate de iarba dracului, se poate înregistra efectul contrar. Oricum, cea mai bună metodă de a-i determina pe adolescenţi să se lase de tutun sau de a nu cădea în capcana acestui viciu este ca părintele însuşi să renunţe la ţigări.

"Pentru că sunt copiii atât de obişnuiţi ca toată lumea din jurul lor să fumeze, încât nu îşi imaginează viaţa fără ţigări."

 

EFECTE
Un fumător care se "luptă" cu acest viciu de la vârstă mică este mai afectat, din punct de vedere al sănătăţii, decât o persoană care a devenit dependentă de nicotină mai târziu. "În primul rând, sunt efecte respiratorii, deoarece plămânul nu este dezvoltat complet. Astfel, funcţia pulmonară este afectată şi scade toleranţa la efort. Acest lucru ar trebui să dea de gândit mai ales copiilor şi adolescenţilor care vor să devină sportivi de performanţă.

De asemenea, aceşti fumători de timpuriu devin dependenţi de nicotină şi li se declanşează astmul. Altă consecinţă a viciului timpuriu şi îndelungat este micşorarea vârstei la care se instalează BPOC-ul (bronhopneumopatia obstructivă cronică), boală respiratorie extrem de gravă.

DEPENDENŢĂ
Peste o treime din bărbaţii români sunt fumători (37,6%), în timp ce doar 12,5% din femeile românce fumează, arată Eurobarometer Report realizat de Comisia Europeană. Specialiştii atenţionează că dependenţa de tutun la femei este mai puternică decât la bărbaţi. Conform cercetărilor realizate la Universitatea de Medicină din Hong Kong, femeile renunţă mai greu la fumat decât bărbaţii. Dificultatea este cauzată de faptul că femeile apelează la tutun în momentele încordate, transformând ţigara într-un suport pentru depăşirea stresului şi a depresiei.

"Femeile tinere sunt cele mai afectate de acest viciu. Ajutorul de specialitate din partea unui medic este absolut necesar în cazul renunţării la fumat", a declarat prof. dr Dumitru Mihălţan, preşedintele Societăţii Române de Pneumologie şi al Reţelei pentru Prevenirea Fumatului. Mai mult, studiile de profil, realizate în ultimii 20 de ani, arată că femeile fumătoare sunt mai expuse cancerului şi bolilor respiratorii comparativ cu bărbaţii fumători.

COT LA COT
Cazurile în care copii de vârsta liceului şi părinţi fumează "cot la cot" sunt din ce în ce mai dese. Explicaţiile unora dintre părinţi, "mai bine fumează decât să se drogheze", "lasă să fumeze cu noi acasă decât să exagereze când este afară cu colegii", nu sunt acceptate de specialişti. "Nu e bine deloc. În acest caz, părintele este cel care greşeşte, pentru că acceptă ca tânărul să fumeze. Procedând astfel, aceşti părinţi încurajează, de fapt, dependenţa copiilor lor de nicotină.

MOŞTENIRE
Părinţii poartă vina inclusiv dacă urmaşii lor fumează. "Există studii care arată că în dependenţa de nicotină există şi un factor genetic, factor care se poate transmite de la mamă la copil. Astfel, se ştie că o femeie care se droghează în timpul sarcinii aduce pe lume un copil drogat la naştere.
Situaţia este identică şi în cazul mamelor fumătoare. Diferenţa o face substanţa care dă dependenţă. În acest caz, nicotina."

Important!
- Fumătorii adolescenţi nu vin singuri la medic pentru a se trata, ci doar aduşi de adulţi.
- Din ce în ce mai mulţi copii experimentează primul fum la 6 ani.