Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Lichidul amniotic, de care este înconjurat fătul în cele nouă luni de sarcină, poate oferi informaţii preţioase despre sănătatea lui. Lichidul conţine celule fetale care, analizate în laborator, pot indica bolile de care suferă bebeluşul. Investigaţia prin care se poate testa lichidul amniotic se numeşte amniocenteză şi se efectuează în special pentru diagnosticul anomaliilor cromozomiale de tipul sindromului Down, trisomiei 18 sau spinei bifida.
DIAGNOSTIC SIGURNumai medicul obstetrician poate indica amniocenteza, de obicei după ce rezultatele triplului test semnalează un risc de anomalii. “Amniocenteza este investigaţia cu cea mai mare sensibilitate pentru diagnosticul majorităţii sindroamelor genetice”, precizează dr Alexandru Filipescu, medic primar obstetrică-ginecologie în cadrul Spitalului Universitar de Urgenţă “Elias”.
Momentul optim pentru efectuatea amniocentezei este între săptămânile 15 şi 18 de sarcină, dar este posibilă şi mai târziu în sarcină. Gravida va sta pe pat, la orizontală, lângă un aparat ecograf. Înainte de a extrage lichidul amniotic, i se efectuează o ecografie pentru a vedea care este poziţia exactă a fătului în uter. Sub ghidaj ecografic, medicul introduce apoi în abdomenul gravidei un ac lung şi extrage o cantitate mică (până în 20 ml) de lichid amniotic. Riscul de a atinge fătul este foarte mic pentru că medicul observă poziţia acestuia pe monitorul ecografului. Prelevarea nu durează mai mult de un minut şi se face cu anestezie locală cu xilină sau chiar fără anestezie pentru că nu este foarte dureroasă. Lichidul este trimis apoi pentru studiul genetic al celulelor fetale, iar rezultatele sunt disponibile în 7-10 zile de la efectuarea amniocentezei. Dacă analizele de laborator depistează o anomalie cromozomială, cuplul este în măsură să decidă dacă va păstra sau va întrerupe sarcina.
COMPLICAŢII
La câteva ore după amniocenteză, gravida poate pleca acasă.
Dacă sângerează, are crampe, dureri abdominale sau dacă pierde lichid amniotic,
ea trebuie să meargă de urgenţă la spital, deoarece există riscul pierderii
sarcinii. “Avortul spontan se produce la o gravidă din 200, chiar 300, potrivit
statisticilor. Un alt risc asociat amniocentezei este cel de infectare a fătului
cu hepatita C, citomegalovirus, toxoplasmoză sau HIV/SIDA de la gravidă”,
atrage atenţia dr Alexandru Filipescu.
APLICAŢII. Prin amniocenteză se poate depista incompatibilitatea Rh şi eventuala afectare a bebeluşului, în situaţia în care gravida are Rh negativ şi tatăl bebeluşului Rh pozitiv. Amniocenteza se poate efectua şi mai târziu, între săptămânile 32 şi 39 de sarcină, când se poate verifica dacă plămânii bebeluşului sunt suficient dezvoltaţi pentru a îndeplini funcţia respiraţiei după naştere. Amniocenteza poate fi efectuată şi cu scop terapeutic, deşi mai rar: cu ajutorul ei se poate elimina excesul de lichid amniotic.
