Anemia prin deficit de vitamina

Anemia prin deficit de vitamina B12 apare când necesarul organismului de vitamină nu este satisfăcut. Ceea ce se poate întâmpla în două moduri:

1. scade sinteza unei substanţe numite factorul intrinsec în urma unei gastrite atrofice de cauza autoimună (vorbim de anemia pernicioasă sau anemia Biermer);
2. prin deficit de vitamina B12, ce apare din orice altă cauză decât cea autoimună.

CARNE, FICAT, OUĂ, LAPTE
Vitamina B12 (cobalamina) se găseşte în carne, ficat, ouă, lapte, adică în produse de origine animală şi nu în cele de origine vegetală. Organismul uman deţine rezerve importante de B12, astfel încât poate asigura necesarul timp de patru ani după încetarea aportului.
Absorbţia ei este legată însă de factorul intrinsec secretat de stomac (celulele parietale), care protejează vitamina de acţiunea sucului gastric; în lipsa factorului intrinsec ar degrada-o. Prin urmare, dacă e afectată structura stomacului, scade secreţia de factor intrinsec, deci scade şi absorbţia de vitamina B12.
Deficitul de B12 produce o suferinţă celulară generalizată din cauza scăderii sintezei de acizi nucleici (ADN şi ARN) cu tulburări de diviziune celulară: e afectată sinteza de eritrocite, celulele care transportă oxigen către toate celulele organismului, dar şi a altor structuri importante (nervii, tubul digestiv).

DEFICITUL
Anemia Biermer este cea mai frecventă dintre anemiile megaloblastice şi apare mai ales la vârstnici. Este o boală autoimună caracterizată prin existenţa de anticorpi anticelulă parietală gastrică (celulele care secretă factorul intrinsec esenţial absorbţiei vitaminei B12) sau anticorpi antifactor intrinsec. Aceşti anticorpi vor determina cu timpul atrofia mucoasei gastrice. De multe ori, ea coexistă cu alte boli autoimune.
Alte cauze ale deficitului de B12:
- lipsa aportului de vitamină: doar în cazul vegetarienilor, a vârstnicilor cu o dietă neadecvată, precum şi în cazul alcoolicilor;
- malabsorbţia: pacienţi care au suferit rezecţie gastrică, cei cu boala celiacă, boala Crohn, cei cu infecţii bacteriene sau parazitare ale intestinului subţire.

SIMPTOME
La început, manifestările pot trece neobservate, astfel încât pacientul ajunge la medic din cauza unor simptome ce indică, la prima vedere, o afecţiune de altă natură (cardiacă, neurologică etc.).

n) Simptome generale: scăderea în greutate, înregistrată la jumătate din pacienţi din cauza pierderii poftei de mâncare, oboseala, paloarea, tahicardia

n) Tulburări gastrointestinale:
- jumătate din cazuri prezintă limba netedă şi depapilată, în special pe margini (scăderea numărului de papile gustative este cauza pierderii gustului şi adesea a poftei de mâncare). Limba mai poate fi roşie şi dureroasă, iar uneori pacienţii se plâng de arsuri localizate în treimea anterioară a limbii;
- constipaţie din cauza modificării celulelor de la nivelul mucoasei intestinale;
- anorexie, greaţă, vărsături.

n) Manifestări nervoase:
Acestea sunt frecvente. Deficitul de cobalamină afectează structura fibrelor nervoase, pacientul acuzând parestezii (furnicături), slăbiciune musculară, dificultăţi la mers prin tulburări de echilibru şi de coordonare. La persoanele mai în vârstă apar simptome ce sugerează mai curând demenţa senilă sau boala Alzheimer: afectarea memoriei, iritabilitate, modificări de comportament şi de personalitate. Demenţa megaloblastică este rară, ea fiind caracterizată prin idei aberante, halucinaţii, manifestări de tip schizoid sau paranoid.

n) Manifestări genito-urinare:
- afectarea nervilor spinali poate determina retenţie urinară care predispune la infecţii.
Tratamentul este unul de substituţie prin administrarea de vitamina B12. După ce rezervele sunt refăcute, simptomele dispar, dar cei mai mulţi pacienţi vor urma acest tratament pentru tot restul vieţii.