Bolile autoimune

O colecţie eterogenă de boli cu o înrudire subtilă, greu de înţeles. O listă în continuă completare şi adăugire. Boli cu localizări şi simptome multiple şi atât de diferite. O clasificare ce a fost posibilă doar în ultimii ani, datorită progreselor ştiinţifice. Şi multe, foarte multe semne de întrebare. Acestea sunt maladiile  autoimune.

Fireşte, fiecare dintre noi e conştient că într-un fel sau în altul îşi subminează propria sănătate prin  fumat, abuz de alcool, o nutriţie inadecvată cu exces de dulciuri şi grăsimi, sedentarism, stres şi odihnă insuficientă. Ei bine, în mod surprinzător, în unele cazuri organismul însuşi scapă de sub control şi îşi foloseşte mecanismele de apărare împotriva propriilor celule, aşa cum  se întâmplă în bolile autoimune. În mod normal, corpul uman reacţionează printr-un complex răspuns imun în faţa unor antigene: bacterii, virusuri, toxine, celule canceroase, proteine, ţesuturi, organe străine. În bolile autoimune acest răspuns, care este prompt şi intens, se extinde asupra propriilor ţesuturi, pe care le consideră străine, anormale şi împotriva cărora fabrică anticorpi. Nu se ştie încă exact de ce organismul ajunge să reacţioneze în acest mod devastator. Se incriminează factori genetici, alterări organice sau funcţionale ale celulelor, care le fac să pară anormale, factori externi (infecţioşi, fizici, chimici sau medicamentoşi ) ce acţionează asupra ţesuturilor sau un răspuns iniţiat corect, împotriva unui antigen străin ce este deturnat apoi împotriva unei componente proprii. Pot fi atacate hematiile, vasele de sânge, ţesuturile hepatice sau renale, glandele endocrine, muşchii, pielea, articulaţiile etc. Uneori este atacat un singur organ, de exemplu tiroida, alteori este atacat un ţesut care se găseşte în organe diferite, de exemplu membrana bazală din plămâni sau rinichi, în sindromul Goodpasture. Uneori pot coexista mai multe afecţiuni autoimune (de exemplu, tiroidita şi diabet zaharat), alteori o singură maladie are caracter sistemic, cum este lupusul. 

PREPONDERENT LA FEMEI
Bolile autoimune apar mai ales la persoane tinere şi preponderent la femei (80% dintre cazuri), fiind incriminaţi factori genetici şi hormonali. Există peste 80 de boli în care mecanismul autoimun este confirmat şi multe altele în care se suspicionează această etiologie. Putem enumera pe scurt: afecţiuni dermatologice (pemfigus, psoriazis, lichenul plan, vitiligo), boli endocrine (tiroidita Hashimoto, boala Graves, boala Addison, diabetul zaharat tip I), boli digestive (boala celiacă, boala Crohn, colita ulceroasă, hepatita autoimună, ciroza biliară primitivă), boli de sânge (anemia hemolitică, anemia pernicioasă, purpura trombocito-penică idiopatică), boli articulare (reumatismul articular acut, poliartrita reumatoidă, spondiloza anchilopoetică), afecţiuni ale aparatului renal (boala Berger, sindromul Goodpasture), boli neurologice (encefalomielita diseminată, scleroza multiplă, miastenia gravis), boli vasculare (vasculite, arterita temporală, granulomatoza Wegener), boli ale muşchilor (fibromialgia, dermatomiozita, polimiozita), boli ale ţesutului conjunctiv (lupusul, sclerodermia).

SIMPTOME DIFERITE
Nu există o simptomatologie comună tuturor acestor maladii atât de diverse. Totuşi, de obicei, bolnavii prezintă febră sau subfebrilitate persistentă, ameţeli, stare de rău sau o senzaţie cronică de oboseală. Ceea ce îi aduce de obicei la medic sunt manifestările bolii respective, rezultatul unor grave alterări funcţionale şi organice. Tiroidita Hashimoto este o inflamaţie cronică a tiroidei, manifestată printr-o mărire de volum a tiroidei şi semne de insuficienţă tiroidiană (creştere în greutate, piele aspră, senzaţie de oboseală, scăderea ritmului cardiac etc). În cazuri mai rare, boala poate evolua cu o hipersecreţie de hormoni tiroidieni. Boala Graves se manifestă prin apariţia unei guşi, cu semne de hipersecreţie glandulară (scădere în greutate, nervozitate, tulburări de somn, tremurături ale membrelor, oboseală, slăbiciune musculară, creşteri ale frecvenţei cardiace) şi cu ochi protuberanţi, strălucitori, ce par să iasă din orbite.

Boala Addison este o insuficienţă a glandei corticosuprarenale, manifestată prin hiperpigmentaţia pielii, slăbiciune musculară, oboseală, apatie, scădere în greutate, tulburări de comportament. Diabetul zaharat de tip I se produce prin distrucţia celulelor pancreatice producătoare de insulină şi se manifestă prin: scădere în greutate, poliurie, sete şi apetit exagerat.

AFECŢIUNI DIGESTIVE
Boala celiacă este o boală inflamatorie a intestinului subţire, la persoane care au o intoleranţă genetică la gluten (o proteină din cereale), manifestată prin diaree, distensie şi dureri abdominale, tulburări de creştere la copii.

Boala Crohn este o inflamaţie cronică gastro-intestinală caracterizată prin diaree, dureri abdominale, sângerări rectale, tulburări de absorbţie. Colita ulceroasă determină dureri abdominale, numeroase scaune diareice cu sânge, scădere în greutate. Hepatita autoimună produce icter, greţuri, vărsături, oboseală şi scădere în greutate. Ciroza biliară primară se manifestă prin: icter sau o coloraţie brună a tegumentului, apariţia de xantoame (depuneri lipidice pe pleoape, gât, trunchi, sâni, palme), mărirea de volum a ficatului şi splinei, ascita (lichid în abdomen). Purpura trombocitopenică idiopatică se caracterizează printr-o scădere a numărului de trombocite din sânge, cu o tendinţă spre hemoragii cu diverse localizări (echimoze, sângerări gastro-intestinale, gingivale, cerebrale etc.).

INFLAMAŢII
Reumatismul articular acut apare la câteva săptămâni după o infecţie streptococică, din cauza asemănării antigenelor microbiene cu unele celule proprii. Se manifestă prin: inflamaţia articulaţiilor mari (genunchi, gleznă, cot, pumn), afectare cardiacă (cardită), manifestări neurologice şi cutanate (eritem, noduli). Poliartrita reumatoidă afectează simetric articulaţiile mici, cu dureri, deformări şi scăderea capacităţii funcţionale. Spondilita anchilopoetică se manifestă prin dureri şi modificări ale coloanei vertebrale, care se rigidizează. Sindromul Sjogren include, pe lângă simptomele articulare asemănătoare celor din poliartrita reumatoidă, şi scăderea secreţiei salivare şi lacrimale, ceea ce determină dureri şi usturimi la nivelul ochilor, tulburări de deglutiţie, uscăciunea mucoasei bucale şi a limbii.

TULBURĂRI MAJORE
Boala Berger se manifestă prin hematurie, edeme, hipertensiune arterială şi o scădere progresivă a funcţiei renale. Sindromul Goodpasture are simptome pulmonare: tuse, hemoptizie (eliminare de sânge o dată cu tusea), care premerg uneori cu mult simptomele renale (hematurie, edeme, hipertensiune arterială, insuficienţă renală). Scleroza multiplă este cauzată de distrugerea mielinei care înveleşte fibrele nervoase. Ea se manifestă prin ameţeli, tulburări de echilibru, slăbiciune musculară, tulburări de vedere, vedere dublă, dureri cronice, evoluând în timp spre paralizii, tulburări de gândire şi comportament, pierderea vederii, surditate. Miastenia gravis apare prin producerea de anticorpi împotriva receptorilor musculari pentru acetilcolină şi se caracterizează printr-o slăbiciune musculară extremă, care ajunge să împiedice activităţile fizice simple, uneori chiar respiraţia.

Dermatomiozita este o inflamaţie a pielii şi muşchilor, caracterizată prin erupţie cutanată, slăbiciune şi dureri musculare. Polimiozita este o afecţiune înrudită, manifestată prin slăbiciune musculară şi pierderi ale masei musculare, cu reducerea capacităţii funcţionale. În fibromialgie bolnavul suferă de dureri musculare cronice extinse la aproape toată masa musculară.

ARTERITA
Arterita temporală se manifestă prin cefalee, dureri la nivelul limbii şi articulaţiei temporomandibulare, tulburări de vedere. Granulomatoza Wegener este o vasculită care afectează aproape toate organele, producând: tuse, hemoptizie, insuficienţă renală, afectare articulară, neuropatie, surditate, tulburări oculare etc. Pemfigusul se caracterizează prin apariţia de vezicule la nivelul pielii şi mucoaselor  cu producerea de eroziuni dureroase. Vitiligo se manifestă printr-o lipsă a pigmentului pe anumite zone ale pielii, producând diferenţe vizibile.

Lupusul eritematos şi sclerodermia sunt maladii autoimune ce afectează ţesutul conjunctiv, lezând mai multe organe şi ţesuturi. Astfel, lupusul are simptome multiple: erupţie la nivelul feţei, în formă de fluture, acoperind obrajii şi nasul, sensibilitate la expunere solară, apariţia de vezicule la nivelul mucoaselor, deformări şi dureri articulare şi musculare, cefalee, hematurie, dispnee şi dureri toracice. Sclerodermia se manifestă prin indurarea şi sclerozarea tegumentelor. Faţa devine inexpresivă, apar dureri articulare, cefalee, tulburări de deglutiţie şi absorbţie intestinală, scădere în greutate, dispnee.

DIAGNOSTIC
Bolnavul nu vine la medic pentru că suspectează că suferă de o boală autoimună, ci din cauza diferitelor disfuncţii organice. Pentru precizarea diagnosticului sunt necesare amănunţite teste de laborator, pentru depistarea anticorpilor autoimuni şi de consultări de specialitate pentru stadializarea maladiei şi instituirea tratamentului. De multe ori însă diagnosticul nu poate fi precizat decât printr-o biopsie.

COMPLICAŢII
În ciuda progreselor terapeutice, bolile autoimune rămân maladii grave, care nu se pot vindeca complet şi care ne expun la complicaţii severe. De aceea este foarte important ca, odată ce diagnosticul a fost precizat, să urmaţi riguros tratamentul şi celelalte recomandări terapeutice, să ţineţi legătura cu medicul de familie, să vă prezentaţi periodic la controale clinice sau alte investigaţii.

Tratamentul urmăreşte controlul sistemului imun şi reducerea inflamaţiei şi constă în principal din imunosupresoare, antiinflamatoare nesteroidiene sau corticosteroizi precum şi tratarea tuturor manifestărilor simptomatice.