Când gripa te bagă în spital

Dincolo de considerentele ştiinţifice clare, gripa tinde din ce în ce mai mult să evolueze între mit şi realitate medicală. De la isteria provocată de pandemiile de gripă până la negarea periculozităţii ei, adesea atribuită unei conspiraţii mondiale, de la tul­pini noi şi periculoase, cum au fost cele ce au ge­nerat gripa aviară sau cea porcină, până la termenul generic, arbitrar, abuziv de ,,gripă" atribuit tuturor infecţiilor respiratorii virale, gripa stâr­neş­te în fiecare an noi controverse. Este periculoasă? Este într-adevăr necesară vaccinarea? De ce este obligatorie vaccinarea în fiecare an, în timp ce alte boli poate chiar mai grave necesită doar câteva doze pe parcursul vieţii?  


PARTICULARITĂŢI
Situaţia este generată de particulărităţile virusului gripal. Acesta este foarte contagios şi e extrem de versatil (suferind mutaţii frecvente), astfel că elementele vaccinului trebuie actualizate anual cu tulpinile circulante în acel moment. Eficacitatea vaccinului se menţine şase luni, după care începe să scadă, astfel că vaccinarea se impune la începutul fiecărui sezon gripal, care în zona temperată se întinde de la sfârşitul toamnei până la începutul primăverii.


MIMEAZĂ ALTE INFECŢII
Tablou clinic al gripei mimează alte infecţii respiratorii, ceea ce întârzie sau mistifică diagnosticul, explicând atitudinea contradictorie a bolnavului. Într-adevăr, numeroase virusuri respiratorii produc infecţii asemănătoare gripei, cel puţin în stadiile iniţiale. Astfel, o infecţie banală poate fi conside­rată gripă şi odată vindecat bolnavul refuză vaccinarea gripală. Dar atunci când este contaminat cu adevărat cu virusul gripal, el nu se mai îngrijorează de evoluţia acesteia. Dar mai este şi cazul gripei tratate ca o simplă infecţie, complicaţiile fiind duse "pe picioare", fără a se apela la ajutor medical, ceea ce poate determina o evoluţie gravă.


FORMELE GRAVE
În majoritatea cazurilor, gripa trece fără pro­bleme deosebite (după o perioadă de aproximativ o săptămână de suferinţe şi neplăceri). Dar sunt şi cazuri cu complicaţii, unele comune, altele mai rare, unele minore, altele grave, potenţial letale. Formele grave şi decesele sunt cauzate de complicaţii şi mai ales de decompensarea unor afecţiuni cronice preexistente: cardiace, respiratorii, metabolice etc.

Să nu uităm că pandemia din 1918-1919 a gene­rat peste 20 de milioane de decese în întreaga lume (după unele calcule chiar un număr dublu de victime!) şi să nu subestimăm gripa, în ciuda progreselor medicale înregistrate între timp. Recent, virusul a fost reconstituit din corpurile îngheţate ale unor bolnavi decedaţi în acea perioadă, în Alaska, şi s-a dovedit extrem de patogen pe animale de laborator, devenind un element de studiu şi un punct de reper în cercetările medicale viitoare.

Anual, în lume, se înregistrează un miliard de îmbolnăviri de gripă, aproximativ 5 milioane de cazuri severe şi între 300.000 şi 500.000 de decese. În SUA, la o populaţie de peste 300 de milioane de locuitori, sunt consemnate 25-50 de milioane de îmbolnăviri, cu peste 150.000 de spitalizări şi în medie 30.000-40.000 de decese anual, iar în Canada, la aproape 35 de milioane de locuitori, se înre­gistrează 20.000 de spitalizări şi 5.000-8.000 de decese. Mai îngrijorător este faptul că un studiu efectuat în SUA, între 1976 şi 2006, a arătat că mortalitatea legată de virusul gripal a crescut de la 3.000 la 40.000 anual. În general, cele mai letale complicaţii sunt pneumoniile şi exacerbarea afecţiunilor cardiovasculare.

Este adevărat că aproape 90% dintre decese se produc în rândul bolnavilor cu vârsta peste 60 de ani, dar există şi alte categorii mai expuse riscului de complicaţii, la care vaccinarea este obligatorie. Astfel, copiii sub 5 ani, în special cei sub 2 ani, au un risc de îmbolnăvire şi de complicaţii de două-trei ori mai mare, iar vaccinarea acestora se poate face chiar după împlinirea vârstei de 6 luni.

Femeile gravide au un risc de patru ori mai mare decât cele care nu sunt însărcinate să prezinte complicaţii, din cauza solicitării crescute a aparatului respirator şi cardiocirculator şi a scăderii imunităţii induse de sarcină. Complicaţiile sunt mai frecvente în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcină, iar vaccinarea este sigură în aceste cazuri, fără nici un pericol pentru mamă sau făt.

Începând de la 50 de ani, riscul de îmbolnăvire creşte, dar el devine mult mai mare după 60-65 de ani. La fel se întâmplă şi în cazul bolnavilor cu afecţiuni cronice, la care pot apărea acutizări sau decompensări, cum este în cazul celor cu maladiilor cardiace (boli congenitale, cardiopatie ischemică, insuficienţă cardiacă etc.), respiratorii (bronhopneumopatie obstructivă cronică, astm bronşic, fibroză chistică), diabet zaharat, cancer, boli renale şi hepatice cronice, boli neurologice (epilepsie, accident vascular cerebral, distrofie musculară, traumatisme medulare etc.), obezitate morbidă.

Bolnavii care urmează tratament imunosupresor (după transplant sau pentru afecţiuni autoimune), care sunt supuşi la chimioterapie, radioterapie, corticoterapie sau li se recomandă agenţi biologici (folosiţi, de exemplu, în diferite artrite sau boli inflamatorii intestinale) sunt mai expuşi complicaţiilor.


CONTAGIOASĂ
Gripa se transmite pe cale respiratorie, prin inhalarea de aerosoli infecţioşi proveniţi de la persoana bolnavă, atunci când aceasta tuşeşte, strănută, vorbeşte. Picăturile se pot depune pe suprafeţe, de unde le luăm prin atingerea lor cu mâinile pe care le ducem la nas, gură, ochi. O persoană este contagioasă cu o zi înainte de declanşarea simptomelor şi încă 5-7 zile după aceea (chiar mai mult în cazul copiilor).
Boala debutează ca un guturai obişnuit, cu dureri în gât, secreţii nazale abundente, strănut, după care apar febra 39-40 grade Celsius, uneori mai mult, cu frisoane, dureri de cap, la nivelul globilor oculari, cu fotofobie (sensibilitate la lumină), tuse uscată. Starea bolnavului se alterează: apare oboseala extremă, slăbiciune şi  dureri musculare, mai ales la nivelul spatelui şi al membrelor. La copii se adaugă greaţă, vărsături, diaree sau dureri abdominale. Complicaţiile pot apărea în cursul evoluţiei bolii sau la câteva zile după dispariţia simptomelor, după o aparentă îmbunătăţire a stării de sănătate.

Complicaţiile sunt diverse: respiratorii (pneumonie, bronşită, bronşiolită, laringo-traheită), ORL (otite medii sau sinuzite), mai rar cardiace (miocardită sau pericardită), localizate la nivelul sistemului nervos (meningită, encefalită, mielită, nevrite periferice sau nevralgii) sau muscular (miozită). La copii, cele mai frecvente complicaţii sunt convulsiile febrile, laringita sau laringotraheita obstructivă, otita, bronşiolita, deshidratarea şi, în anumite circumstanţe, sindromul Reye.

Pneumonia (infecţia ţesutului pulmonar) poate fi produsă de virusul gripal, situaţie care apare, de obicei, la începutul bolii şi este mai severă, cu dispnee (respiraţie dificilă) intensă şi tuse  persis­tentă cu expectoraţie sanguinolentă. De asemenea, pneumonia mai poate fi produsă prin suprainfecţie bacteriană, de obicei, cu stafilococ, streptococ, pneumococ, Haemophilus influenzae sau Klebsiella. Se manifestă prin febră înaltă, frisoane, dureri toracice, tuse cu expectoraţie verzuie sau sanguinolentă, respiraţie dificilă. La copii apar în plus tulburări digestive: dureri abdominale, vărsături, diaree. Afecţiunile cardiace se agravează în gripă, prin suprasolicitarea cordului, ajungându-se la crize anginoase repetate, aritmii, dispnee, insuficienţă cardiacă.

Sindromul Reye a fost descris în urmă cu câteva zeci de ani la copiii trataţi cu aspirină în timpul unor infecţii virale, inclusiv gripă. Nu se cunoaşte exact mecanismul bolii. Se pare că sunt anomalii funcţionale ale mitocondriilor celulare, care conduc la o afectare orga­nică multiplă. Concret, se depun depozite lipidice în creier, rinichi, inimă, ficat. Semnele principale sunt degenerescenţa hepatică şi encefalopatia. Simpla renunţare la administrarea aspirinei la persoane sub 20 de ani şi înlocuirea acesteia cu paracetamol sau ibuprofen previn apariţia bolii. În prezent, acest detaliu important este cunoscut şi aplicat, dar trebuie acordată o atenţie deosebită celor care urmează un tratament medical prelungit cu aspirină pentru diferite afecţiuni şi care trebuie cât mai repede vaccinaţi la începutul sezonului gripal, pentru a nu fi expuşi la această infecţie.


VIRUSURILE GRIPALE. Gripa este o boală infecţioasă, produsă de virusurile gripale. Există trei tipuri de virusuri gripale: A, B şi C. Pentru patologia umană importante sunt virusurile A şi B. Ele afectează, de obicei, căile respiratorii, dar complicaţiile lor se pot extinde la multe alte organe.

SINUSURILE. Sinuzita reprezintă inflamaţia mucoasei care căptuşeşte sinusurile, cavităţi în oasele craniene care comunică cu nasul. Sinuzita se produce prin suprainfecţie bacteriană şi se manifestă prin secreţie naza­lă groasă, galbenă sau verzuie, persistentă, care se scurge şi pe peretele posterior al faringelui (în gură), prin obstrucţie nazală cu dificultăţi respiratorii, dureri faciale (la nivelul ochilor, frunţii, obrajilor), prin tuse iritativă, febră etc.

URECHI. Otita se manifestă prin durere şi prin apariţia de secreţii la nivelul urechii, scăderea auzului, febră, dureri de cap. În cazul copiilor, apar în plus vărsături, diaree, iritabilitate şi tulburări de somn.

RARĂ ŞI PERICULOASĂ. Laringita sau laringotraheita obstructivă este o complicaţie extrem de periculoasă, din fericire, rară, în care inflamaţia respectivelor segmente respiratorii produce blocarea acestora. Se manifestă prin tuse uscată, cu o tonalitate specială (tuse "lătrătoare"), febră, răguşeală, hipersalivaţie şi tulburări de înghiţire, stridor (respiraţie zgomotoasă predominant la inspiraţie). Pe măsură ce căile respiratorii se îngustează din cauza inflamaţiei, respiraţia devine din ce în ce mai dificilă şi se instalează cianoza (colorare albăstruie în jurul nasului, al gurii şi al degetelor).

BRONHII. Bronşita reprezintă inflamaţia mucoasei ce căptuşeşte bronhiile, conductele ce se ramifică transportând aerul spre şi din plămâni. Se manifestă prin tuse cu expectoraţie albă, gălbuie sau verzuie, dispnee (respiraţie dificilă) la eforturi din ce în ce mai mici, respiraţie şuierătoare, disconfort toracic, febră şi oboseală.

ATENŢIE COPIII ŞI BĂTRĂNII. Bronşiolita semnifică inflamaţia celor mai mici ramificaţii bronşice şi este foarte periculoasă la copiii mici. La aceştia, ramificaţiile bronşice sunt foarte fine şi se pot bloca uşor prin inflamaţie şi acumulare de secreţii. Acelaşi pericol îi pândeşte şi pe vârstnici. Bronşiolita se manifestă prin respiraţie dificilă şi zgomotoasă mai ales la expir, creşterea frecvenţei pulsului şi a respiraţiei.

INIMA. Virusul gripal poate produce direct inflamaţia miocardului (structura  musculară a inimii) şi a pericardului (învelişul extern al inimii). Miocardita se ma­nifestă prin dureri toracice, puls crescut, palpitaţii, dispnee iniţial la efort, apoi şi în repaus, oboseală extremă. Pericardita are ca simptome: durere toracică ascuţită în partea centrală sau stângă a toracelui, iradiată în umăr sau gât, care se intensifică atunci când bolnavul stă întins, inspiră adânc, tuşeşte şi scade când este aşezat sau aplecat înainte, cu febră, oboseală, tuse uscată şi dispnee.


SFATUL MEDICULUI
Aceste date sunt tot atâtea argumente în favoarea vaccinării antigripale, care ar trebuie, practic, să înceapă luna aceasta. În 2010, experţii în vaccinare ai Centrului de Control al Bolilor din SUA au recomandat vaccinarea antigripală a tuturor persoanelor peste 6 luni. În timp ce pentru majoritatea oamenilor aceasta e o simplă recomandare, pentru categoriile precizate la început - copii, gravide, vârstnici, bolnavi cu afecţiuni cronice -, care sunt mai vulnerabile în faţa complicaţiilor (ca şi pentru cei mai expuşi îmbolnăvirilor, de pildă, care lucrează în instituţii medicale sau de îngrijire sau care intră în contact cu copiii), vaccinarea este esenţială.