Ce poate exploda în farfurie şi în pahar

Sursa foto: /Thinkstock

Fără doar şi poate, vinovată în mare măsură de "muşcătura" resimţită din cauza multor boli este mâncarea din farfurie. Şi nu numai ea. Fiindcă dinamită înseamnă pentru organism nu numai mâncarea, ci şi băutura din pahar.

Cu toată avalanşa de sfaturi venite de la cete uriaşe de aşa-zişi nutriţionişti, mai mult sau mai puţin reprezentând voci autorizate, majoritatea oamenilor orbecăie când e vorba despre regimul lor alimentar şi calcă în străchini, gafând mai în fiecare zi cu ce bagă în gură.

PUNCTUL PE BERE ŞI ALCOOL
Povestea mâncării din farfurie este ceva mai lungă, aşa că să începem cu niscaiva puneri de puncte pe "i" în privinţa băuturii alunecate pe gât. Mulţi îşi găsesc alibiuri dovedite fără temelie atunci când îşi găsesc scuza răsturnării paharului cu alcool pe gât cum că nu de aici vine răul cel mai rău.

Nu mai departe decât cu privire la bere, unde "profesioniştii în ale paharului" dau din umeri cu nepăsare: păi, ce, berea e alcool, e o apă chioară cu care te răcoreşti şi nu are cum să-ţi facă necazuri. Total greşit. Berea este alcool, chiar dacă de o tărie moderată. Ea are acţiune de alcool asupra organismului mai ales în condiţiile în care berea se bea fără frâna de mână trasă. Şi, în plus, berea are multe calorii. Sunt medici care susţin că o sticlă de bere înseamnă ca număr de calorii cât o franzelă.

Alcoolul reprezintă un atac serios asupra ficatului. Acest organ este proiectat să metabolizeze zilnic doar 12 mililitri de alcool pur. Dacă este depăşit acest plafon, ficatul este supus la grele cazne. Acest barem normal de 12 mililitri de alcool pur pe zi admis de puterile ficatului înseamnă să nu se depăşească 120-150 de mililitri de vin cu o concentraţie de 8%.

Tot pornind de la plafonul acceptat de 12 mililitri de alcool pur zilnic, omul nu trebuie să bea mai mult de o sticlă de bere, adică 350 de mililitri de bere 4% alcool, după cum în materie de băutură tare de 40% nu trebuie depăşit volumul de 30 mililitri de tărie pe zi. Peste aceste niveluri ficatul este biciuit. Alcoolul aduce şi calorii, dar şi o noxă care trezeşte crizele de gastrită, pancreatită etc.

GRĂSIMILE
Marele inamic al omului se numeşte ateroscleroza, cea care în fiecare zi depune grăsimi pe pereţii vaselor, îngustându-le şi lăsând tot mai firav debitul de sânge să irige toate ţesuturile. Tocmai de aceea, o cumpătare în a mânca grăsimi se impune fără echivoc.

Iată câteva niveluri de calorii aduse de alimente uzuale. Un ou: 70 de calorii, 100 de grame de carne de porc cu grăsime: 450-500 de calorii, 100 grame de carne de vacă conţine şi ea 450 de calorii. Iar 100 de grame de carcasă de miel are 400 de calorii, căci există multă grăsime şi pe coaste şi pe abdomenul animalului. 100 de grame de cozonac: 400 de calorii.

Pe lângă calorii, carnea tânără, organele, mezelurile chiar şi alcoolul sunt bogate în acid uric, care deschide uşa dureroaselor crize de gută, când omul chinuit de dureri la degetele picioarelor nici nu mai poate purta pantofi.

BALONĂRI, BURTĂ PLINĂ, REFLUX
Oricum, există numeroase evenimente în familie sau din partea prietenilor, cu mese încărcate de bucate bune, dar prea grele şi prea multe. Colac peste pupăză, ospăţul este stropit şi cu alcool. Cei sănătoşi habar n-au că vor avea şi ei neplăceri de la o astfel de masă bogată cu toate cele.

În mod normal, stomacul se goleşte la o oră jumătate-două ore după masă. Când masa e prea bogată în mâncăruri grele, cu multă grăsime, stomacul se goleşte mai încet, în patru-cinci ore. Apar balonările, senzaţia de burtă plină şi, chiar dacă până atunci n-au avut această suferinţă, omul se trezeşte cu reflux gastroesofagian. Acesta se manifestă prin arsuri, prin imposibilitatea de a dormi liniştit, prin întoarcerea pe contrasens a conţinutului stomacului înapoi prin esofag până în gură.

Esofagul nu este construit să fie agresionat de un mediu acid, iar când conţinutul stomacului se reîntoarce prin esofag mucoasa acestuia este lezată de pH-ul acid al stomacului. După o masă consistentă cu mâncăruri grele, se poate declanşa pentru prima dată refluxul gastroesofagian care nu fusese prezent până atunci.

Tocmai de aceea, fiecare familie trebuie să aibă în farmacia casei, pentru sărbătorile cu mese bogate, medicamente prochinetice, cele care fac mai vioaie mişcările de evacuare a conţinutului stomacului. Se înghite câte o tabletă de medicamente prochinetice din clasa domperidon, de exemplu, pentru a se opune refluxului gastroesofagian. În farmacia casei trebuie să existe şi medicamentele antiacide, de exemplu, din clasa dicarbocalm, care se înghit la o oră după masa consistentă.

PIETRE LA VEZICA BILIARĂ
Unii chiar nu ştiu că au pietre la vezica biliară. În unele situaţii, ele se descoperă la autopsie, deşi decesul a survenit din cauza altor boli. Un ospăţ cu mâncăruri grele stimulează contracţiile vezicii biliare, care aruncă pietrele în circuitul digestiv. Aceşti calculi biliari blochează scurgerea secreţiilor biliare din vezică şi apare criza de colică biliară cu dureri mari în dreapta abdomenului, care iradiază în spate şi în umărul drept, însoţindu-se chiar de vărsături.

Prin blocarea drenării de secreţii biliare de către pietre, se poate instala şi icterul mecanic, cu îngălbenirea ochilor şi a mucoaselor. Dar o blocare a scurgerii secreţiilor digestive de pietre poate bara şi intrarea în intestinul subţire a secreţiilor pancreasului. Acestea acţionează ca un detergent pentru grăsimile din mâncarea ajunsă în tubul digestiv. Dar în situaţia anormală, când pietrele din vezică blochează scurgerile secreţiilor din pancreas, acestea se reîntorc în pancreas şi îl mănâncă, distrugându-l. După mesele bogate stropite cu alcool pot apărea atât de dureroasele pancreatite acute, care reclamă intervenţia rapidă în secţiile de terapie intensivă.

SFAT
Alcoolul nu se bea pe stomacul gol. Mai întâi, omul trebuie să înghită trei-patru dumicaţi şi abia apoi să bea alcool. Dacă n-ai mâncat nimic, alcoolul acţionează direct pe mucoasa gastrică şi stimulează mult secreţia de acid, dar şi secreţia pancreasului. Dacă însă înghiţi ceva mâncare se creează, prin alimente, un tampon pentru producţia de secreţii acide ale stomacului.