Constipaţia

Înainte de a fi pacient, fiecare dintre noi este propriul său doctor, primul care percepe disconfortul, simptomele incipiente, modificările fiziologice sau patologice ale propriului organism , pe care alege a le ignora, a le trata  în mod empiric sau, cel mai corect,  a le prezenta cât mai prompt medicului său de familie.

Constipaţia este cel mai frecvent simptom digestiv (practic fiecare dintre noi l-a  "experimentat"  într-un moment al vieţii sale), cel mai uşor de recunoscut şi – excluzând o afecţiune organică ce reclamă o terapie specifică – cel mai simplu de tratat prin mijloace igenico-dietetice. Practic, constipaţia este cel mai tipic exemplu asupra felului în care stilul de viaţă afectează sănătatea.

Cauze

Constipaţia defineşte destul de inexact câteodată, o defecaţie dificilă, însoţită de efort şi uneori durere, prelungită (mai mult de 10-15 minute), rară (mai puţin de trei ori pe săptămână), care lasă impresia de evacuare incompletă, a unui scaun cu duritate şi uscăciune excesivă.

De cele mai multe ori este funcţională, fiind provocată de un regim alimentar sărac în fibre,  hidratare insuficientă, sedentarism, stare fiziologică (graviditate, înaintare în vârstă) sau de factori psihologici (graba, stresul, nerespectarea unei ritmicităţi a defecaţiei, inhibarea reflexului din considerente sociale etc.).

În alte cazuri poate fi organică, dată de obstrucţii digestive: stenoze, aderenţe, hernii strangulate, volvulus (" răsucire" a unui segment digestiv) sau de diferite afecţiuni ale colonului: inflamaţii, hemoroizi sau fisuri, megacolon, tumori (diverticuli, polipi sau cancer). În alte situaţii este vorba de o afecţiune generală: diabet zaharat, insuficienţă renală, ciroză, hipotiroidism, hipo sau hipercalcemie, lupus, amiloidoză, dermatomiozită, fibroză uterină, chist ovarian, hipertrofie prostatică, boli neurologice (accident vascular cerebral, tumori sau traumatisme medulare, neuropatii periferice), anxietate, depresie.

Medicamente

În sfârşit, constipaţia poate surveni ca o reacţie adversă după administrarea unor medicamente: antihistaminice, antipsihotice, antiparkinsoniene, antispastice, antiacide, diuretice, preparatele cu fier, blocante ale canalelor de calciu, chimioterapice etc.

Constipaţia este însoţită de: balonare, disconfort abdominal, greţuri, vărsături, dureri de cap, pierderea poftei de mâncare. Foarte importante sunt câteva simptome asociate  care sugerează cancerul colo-rectal: alternanţa constipaţie – diaree, prezenţa de sânge în scaun (în timp ce sângele pe suprafaţa scaunului indică existenţa de hemoroizi sau fisuri anale), scaune subţiri ca un creion, scădere în greutate. Pentru precizarea diagnosticului, medicul va face un examen fizic general, completat cu un tuşeu rectal, la care se adaugă examenul coprologic, iar dacă vârsta bolnavului este peste 45 de ani  sau dacă există anumite suspiciuni se va indica un tranzit baritat, o sigmoidoscopie sau colonoscopie.

Tratamentul constipaţiei începe şi uneori se limitează la simple măsuri igenico-dietetice:  respectarea reflexului de defecaţie şi dezvoltarea unei rutini legate de el, astfel ca scaunul să apară regulat, cam la aceeaşi oră, într-o perioadă a zilei mai liniştită, mai puţin solicitantă, practicarea exerciţiului fizic minimum o jumătate de oră pe zi (jogging, înot, ciclism sau pur şi simplu mersul pe jos).

FIBRE ALIMENTARE. Dieta trebuie să includă fibre, între 20 şi 35 grame pe zi, consumate ca atare din alimente, fie sub forma suplimentelor. Astfel, se indică un regim alimentar bogat în fructe proaspete, uscate sau sub formă de sucuri, mai ales caise, prune, pere, struguri, cireşe, legume (varză, conopidă, broccoli, castraveţi, salată verde), leguminoase (fasole, mazăre), cereale integrale, pâine neagră, tărâţe. Este bine să se limiteze consumul alimentelor sărace în fibre (brânzeturi, carne), măcar pentru o perioadă şi mai ales să se evite alimentele procesate (pâine albă, îngheţată, prăjituri, chipsuri, bomboane, mâncare tip fast-food).

HIDRATARE. Această dietă trebuie însoţită de o hidratare corespunzătoare, adică doi litri (opt - zece pahare) de apă zilnic, cu evitarea cafelei, alcoolului şi sucurilor gazoase care ,,usucă" scaunul. Trebuie precizat că, în lipsa unei hidratări corecte, consumul fibrelor alimentare este ineficient. Dacă dieta se dovedeşte ineficientă, se pot asocia o perioadă limitată laxative (care sunt interzise însă copiilor). Local se pot indica supozitoare sau efectuarea de clisme. În cazul unei etiologii organice, tratamentul medical sau chirurgical este de strictă specialitate.