De ce plâng bebeluşii?

Venirea pe lume a unui bebeluş, naşterea lui, este aşteptată cu dragoste, nerăbdare, speranţe... Sosirea lui acasă provoacă multe emoţii. Dar, uneori, declanşează chiar adevărate drame! Şi o cascadă de plâns. Dar de ce plâng bebeluşii?

Miracolul de a fi părinte aduce, în afară de bucurie şi responsabilitate, grijă, nelinişte, dusă câteodată până la anxietate. Orice comportament al copilului este monitorizat, orice strănut, masă incompletă, iritaţie declanşează teamă părintilor. Şi, cu atât mai mult, plânsetul bebeluşului! Nu trebuie însă să extrapolăm sentimentele adultului la noul-născut. Pentru bebeluş, plânsul nu este doar un avertisment asupra unei stări grave, patologice, ci, în primul rând, o formă de exprimare. Plânsul semnalează dorinţele cele mai banale ale copilului, unele stări normale, fiziologice, ale evoluţiei sale, cum este, de pildă, apariţia dinţilor. În alte cazuri, plânsul este însoţit şi de alte simptome, de existenţa unei maladii.


TONALITĂŢI. NUANŢE
Unele studii au constatat că bebeluşul are mai multe tonalităţi ale plânsului, ce pot fi corelate unei anumite situaţii, lucru pe care, de altfel, fiecare mamă îl cunoaşte în mod empi­ric. Mai mult decât atât, există în plâns chiar nuanţe specifice limbii bebeluşului. Cu alte cuvinte, bebeluşii plâng cu "accent"! Nu vă îngrijoraţi însă! Oricât de stresant ar fi, veţi reuşi, în timp, să descifraţi toate cerinţele pe care copilul dumneavoastră vi le dezvăluie plângând şi, treptat, veţi coopera din ce în ce mai bine. Nu uitaţi că, de multe ori, tocmai lipsa plânsului, apatia, lipsa de reacţie a copilului sunt cu adevărat îngrijorătoare.


REPRIZE DE 10-15 MINUTE
În general, bebeluşii plâng cam una-trei ore pe zi, de obicei, în reprize de câte 10-15 minute, de mai multe ori pe zi. În alte zile, poate plânge mai mult. De obicei, cauzele sunt inofensive, banale, dar cu unele consecinţe. În primul rând, foamea. La început, bebeluşul mănâncă la două-trei ore, apoi ajunge la aproximativ şase mese pe zi.

În timp, orarul meselor se stabilizează în funcţie de nevoile şi particularităţile copilului. Există mame care adoptă un program deschis de hrănire a copilului, fără a respecta un orar anume, ci ori de câte ori acesta doreşte. Indiferent de sistem, bebeluşii semnalează plângând când se apropie ora mesei, devenind nerăbdători. Alteori, ei plâng şi în timpul mesei: pentru că nu au o poziţie bună de alăptare, pentru că nasul e presat şi nu pot respira bine, pentru că mama are prea puţin lapte sau acesta are un gust particular, cauzat de unele alimen­te consumate (ceapă, usturoi, varză, unele medicamente etc.). Sau pentru că uneori orificiul tetinei nu este suficient de mare sau orientat corespunzător. Nu trebuie neglijat că bebeluşii pot plânge şi de sete, mai ales în anotimpul cald, când li se pot da câteva linguriţe cu apă plată, apă fiartă şi răcită sau ceai.


SCUTECUL MURDAR
O altă cauză de reproşuri zgomotoase manifestate prin plâns o reprezintă scutecul murdar. Unii bebeluşi suportă mai uşor această situaţie, dar cei cu pielea mai sensibilă semnalează imediat evenimentul, de aceea scutecul trebuie controlat când copilul plânge şi schimbat dacă se impune. Gazele abdominale produc şi ele disconfort, de aceea trebuie să se aştepte cu răbdare producerea eructaţiilor după ce copilul mănâncă. Este bine ca manevrele să fie repetate de mai multe ori în timpul zilei, nu numai după masă. Copilul trebuie ţinut în braţe vertical, cu capul sprijinit de umărul mamei, iar cu o mână se bate uşor pe spate până se produce eliminarea gazelor, "râgâitul".


NEVOIA DE RELAŢIONARE
Copilul simte nevoia să "socializeze"! El vrea să simtă o prezenţă lângă el, să audă, să vadă, dar mai ales să simtă pe cineva aproape. Mai ales la început, când celelalte percepţii nu sunt perfect dezvoltate, atingerile sunt cel mai bun mijloc de relaţionare cu bebeluşul. El trebuie deci luat în braţe, mângâiat, masat uşor pe spate sau abdomen.

Bebeluşul se simte mai bine dacă este plimbat în cameră sau afară, dacă simte o mişcare monotonă (legănat în braţe, în leagăn, în scaunul său de maşină sau în cărucior). El reacţionează bine şi la vorbele celui de alături, de aceea e recomandabil să i se vorbească pe un ton blând sau să i se cânte.


CONFORTUL PERSONAL
Ca noi toţi, bebeluşul ţine şi el la confortul perso­nal. Călătoriile, schimbarea locului, modificarea unor obiceiuri îl deranjează. Temperatura şi umiditatea camerei sunt, de asemenea, importante. În mod normal, temperatura trebuie să fie între 18 şi 20 de grade Celsius. Copilul nu trebuie îmbrăcat prea gros şi hainele nu trebuie să fie incomode, prea strâmte. Fie­care copil are preferinţele lui. Unii nu suportă căldura şi reacţionează la creşteri de doar câteva grade. Alţii nu suportă frigul, începând de la temperatura camerei, la scutecul ud şi până la apa în care i se face baie.

În fine, nu trebuie neglijat că legătura puternică, creată încă înainte de naştere, între mamă şi copil face ca acesta să reacţioneze la stresul, tensiunea şi anxietatea mamei. De aceea, în familie trebuie să existe o atmosferă destinsă, calmă şi mama trebuie sprijinită cât mai mult de ceilalţi membri ai familiei, mai ales în primele luni după naştere.


REACŢII NORMALE
Cum trebuie să reacţionăm atunci când bebeluşul plânge? În primul rând, trebuie să ne păstrăm calmul. În imensa majoritate a situaţiilor în care avem un bebeluş care plânge, acesta nu recurge la această formă de comunicare pentru că ar avea probleme grave, vitale. În al doilea rând, nu trebuie ca părinţii să se învinovăţească, deoarece şi copiii părinţilor cu experienţă plâng, iar micile stângăcii materne, treptat, vor fi corectate. Copilul trebuie controlat rapid dacă are scutecul ud, dacă are în haine sau în pat ceva care îl jenează, dacă există ceva deranjant în mediu. Apoi, este bine să fie luat în braţe şi liniştit, i se pot da câteva linguriţe cu apă sau, dacă se apropie ora mesei, se fac pregătirile în acest scop. Dacă plânsul se prelungeşte, copilul va fi legănat, se poate face un masaj uşor sau o baie călduţă. Un efect liniştitor asupra bebeluşului îl are suzeta, chiar dacă folosirea ei a stârnit dintotdeauna controverse. Oricum, reflexul suptului este puternic şi reconfortant pentru copil, astfel că în lipsa suzetei cei mai mulţi îşi vor suge degetul. Suzeta calmează un copil agitat, îl temperează în aşteptarea mesei sau în timpul unor tratamente sau investigaţii, ajută la inducerea somnului. Potrivit unor studii, se pare că suzeta scade riscul apariţiei sindromului morţii subite.


ZGOMOTE
În mod paradoxal, se pare că bebeluşii agreează zgomotele monotone de cea mai diversă factură (ticăitul ceasului, sunetele maşinii de spălat, ale feonului, ale aspiratorului, dar şi unele înregistrări cu sunete din natură - zgomote de ploaie, cascadă, valuri). Însă supra­stimularea e un motiv de plâns! Prea mult zgomot, mişcare, lumină, prea mulţi oameni în jurul lui pot obosi copilul şi îl pot determina să protesteze cu lacrimi.


COLICI
Copilul poate avea colici, cu crize de plâns violente, incontrolabile, care apar brusc, fără un motiv aparent şi durează una-trei ore pe zi, cel puţin trei zile pe săptămână. Aceste episoade se produc aproape în acelaşi moment al zilei (de obicei, seara sau după-amiaza târziu, dar nu numai), la un copil care e sănătos, bine hrănit şi îngrijit. Cauzele nu au fost elucidate, fiind incriminate diferite alergii, into­leranţa la lactoză, imaturitatea sistemului digestiv etc. În acest caz, copilul este agitat, plânge, îşi încordează membrele şi abdomenul, se înroşeşte şi are scaun sau elimină gaze în acest timp. Aceste crize apar în primele săptămâni de viaţă şi dispar, de obicei, după ce copilul împlineşte 3 luni, fără o medicaţie specială.


DEPENDENŢE
Pe de altă parte, suzeta poate determina o adevărată dependenţă în timp, poate influenţa actul suptului (căci alăptarea se produce în mod diferit) şi deci nutriţia copilului, poate creşte riscul apariţiei otitei sau poate duce la probleme dentare. Aprecierea folosirii ei rămâne la atitudinea părinţilor, care se pot sfătui, fireşte, şi cu medicul copilului. Dar, în general, se recomandă amânarea utilizării în prima lună de viaţă sau până când este stabilit orarul meselor. Suzeta trebuie spălată bine cu apă şi săpun şi uscată după utilizare. Trebuie înlocuită frecvent, la primul semn de deteriorare, şi trebuie să aibă o construcţie solidă, ca să nu se rupă în piese ce pot fi înghiţite. În general, copiii renunţă la suzetă în jurul vârstei de 2-4 ani.


ATENŢIE LA TONALITATEA PLÂNSULUI!
Există, totuşi, şi situaţii în care plânsul semnalează o problemă medicală. De obicei, mamele reuşesc să cunoască tonalitatea în care bebeluşii lor plâng, astfel că sunt capabile să deceleze când aceasta suferă modificări. În cazul copilului bolnav, este un plâns diferit, mai puternic sau mai stins, ca un scâncet, în tonalităţi mai înalte sau, dimpotrivă, mai sacadat, care apare brusc şi nu cedează la mijloacele  cu care copilul este liniştit de obicei. Foarte importante sunt împrejurările în care apare plânsul (de exemplu, după o cădere sau alt traumatism) sau simptomele care îl însoţesc: febră, tulburări de tranzit intestinal (diaree sau oprirea tranzitului), vărsături, tuse, tulburări respiratorii, refuzul hranei. În toate aceste cazuri nu ezitaţi să contactaţi medicul!

Citește pe Antena3.ro

Un băiat de 18 ani riscă 20 de ani de închisoare după o vacanță cu familia în Dubai. De ce este acuzat