Diabetul insipid este boala hipotalamusului

Cu nume relativ asemănătoare, diabetul insipid şi diabetul zaharat au foarte puţine lucruri în comun, precizează medicul primar endocrinolog Monica Gheorghiu, de la Institul de Endocrinologie „CI Parhon".

„Spre deosebire de diabetul zaharat, care e o boală a pancreasului, diabetul insipid este o boală a hipotalamusului. Diabetul insipid e cauzat de lipsa vasopresinei (un hormon), care are ca rol absorbţia apei de la nivelul rinichiului din urină înapoi în organism. Lipsa acestui hormon face ca omul să elimine cantităţi mari de urină diluată.

„Se poate ajunge şi la cantităţi de 20 de litri de urină eliminată zilnic", spune medicul Monica Gheorghiu. Pierderea de lichide corporale se asociază, evident, cu nevoia de a bea cantităţi foarte mari de apă. Cât timp omul poate bea această apă, se păstrează un echilibru al organismului. „Doar că va fi aproape permanent obosit (pentru că el trebuie să se trezească noaptea, să bea apă şi să urineze). Dacă însă apar situaţii speciale (operaţii, tulburări de cogniţie etc.) şi nu are cum să bea cantităţile de apă de care are nevoie ­ pot apărea dezechilibre intense ce afectează sistemul nervos central, ducând la comă sau chiar la moarte. La copii, faptul că beau atâta apă se asociază cu tulburări în creştere şi dezvoltare a organismului", mai precizează medicul consultat de Jurnalul de sănătate.

Cauzele apariţiei acestei afecţiuni sunt printre altele insuficienţa vasopresinei sau o anomalie la nivelul rinichiului, din cauza căreia nu se percepe prezenţa vasopresinei. Tratamentul se face toată viaţa.
„Întotdeauna trebuie căutată o cauză a bolii, care poate fi reprezentată de o tumoră hipotalamică sau de sarcoidoză, tuberculoză etc. Nu întotdeauna este o cauză evidentă. Poate să fie o boală autoimună. Organismul şi-a atacat cu anticorpi proprii şi a distrus celulele hipotalamice ce provocau vasopresina. Rareori boala dispare, situaţie în care este o intervenţie chirurgicală pentru extirparea de tumori hipofizare sau hipotalamice".

DIAGNOSTIC
„Medicul poate pune diagnosticul de diabet insipid în urma efectuării mai multor serii de teste. Se analizează în primul rând volumul de urină elimi­nată, densitatea urinară, nivelul sodiului seric şi cel al acidului uric. În anumite situaţii, medicii pot recomanda şi investigaţia imagistică (RMN).

Atenţie la lovituri! Un traumatism craniocerebral poate provoca declanşarea diabetului insipid. Acest lucru este posibil prin ruperea tractului prin care trec neuronii care transportă vasopresina. „Este vorba de tija hipotalamo-hipofizară, care uneşte hipotalamusul de hipofiză. Orice leziune la nivelul tijei (poate fi vorba de un act chirurgical, de un traumatism: copii căzuţi din căruţă sau loviţi de calorifer etc.) poate cauza această afecţiune". De aceea, părinţii sunt îndemnaţi să îşi supravegheze copiii.

Pruncul nu vine pe lume cu diabetul insipid. Dacă însă se depistează diabetul insipid la naştere, acesta poate semnala afecţiuni severe (malformaţii etc.). Viaţa pruncului este pusă în pericol de aceste afecţiuni şi nu de diabetul insipid.

GRAVIDELE
„Femeile însărcinate sunt într-o situaţie specială toată perioada sarcinii. Dar din luna a şaptea, din placentă se elimină vasopresinază (pe care o avem toţi în cantităţi mici), care descompune vasopresina naturală. De aceea, gravida poate dezvolta diabet insipid, care este, din fericire, reversibil. Gravidele scapă de această afecţiune după naştere, fiind doar un episod de 2-3 luni. De multe ori, prin declanşarea diabetului insipid, iese la suprafaţă o anomalie ascunsă la nivelul secreţiei de vasopresină", afirmă doctorul în medicină, Monica Gheorghiu.

CE E HIPOTALAMUSUL?
Hipotalamusul este regiunea centrală a diencefalului situată la baza creierului, sub talamus şi deasupra hipofizei, care este legată de el cu o tijă, tija pituitară. Hipotalamusul asigură un dublu rol de control al secreţiilor hormonale hipofizare şi de control al activităţii sistemului nervos vegetativ. Hipotalamusul secretă doi hormoni care sunt stocaţi în hipofiză înainte de a fi eliberaţi în sânge: hormonul antidiuretic (vasopresina), care împiedică apa din organism să fie pierdută în prea mare cantitate în urină, şi ocitonina, care stimulează contracţiile uterine în cursul naşterii. Şi liberinele, hormoni care controlează secreţiile antehipofizei, sunt secretate tot de hipotalamus. Sursa: Larousse ­- Dicţionar de medicină.

IMPORTANT!
- Nu orice persoană care bea o cantitate mare de apă are diabet insipid. Poate fi o polidipsie psihogenă (potofilie), adică o tulburare psihologică. Aceasta se manifestă prin faptul că omul bea multă apă, fără ca organismul lui să aibă nevoie. Motivele acestei afecţiuni, ce se încadrează mai mult în sfera celor ce pot fi tratate la psihiatru, sunt, în general, lipsa apei o perioadă îndelungată. Pentru a se face diferenţa între diabet insipid şi potofilie şi pentru a se pune un diagnostic corect se face un test de deshidratare.

- Ca patologie, diabetul zaharat este mai riscant şi mai periculos pentru organism, prin modificările şi complicaţiile extrem de severe.