Dineu de gală pentru regele Carol al II-lea

Revista franceză L’Illustra­tion comenta la vremea aceea că re­gele Carol al II-lea – însoţit de fiul său, Marele Voievod Mihai – a făcut mai întâi o vizită la Londra, unde re­cepţia a fost “de o sinceră cordialita­te” explicată, dincolo de conside­rente diplomatice, prin legăturile de rudenie dintre familia regală a Ro­mâniei şi cea a Angliei: regele Ro­mâniei era, prin mamă, nepotul reginei Victoria!

În 1938, Europa Centrală trecea prin transformări profunde. Criza cehoslovacă şi, implicit, slăbirea Micii Înţelegeri au făcut din Ro­mâ­nia, strâns legată de Iugoslavia şi membră a Pactului Balcanic, un element esen­ţial de echilibru şi principa­lul obstacol în calea expansiunii germane spre Est. Regele Carol al II-lea, după ce a stabilizat în interior o si­tuaţie destul de critică, trebuia să re­ziste atât solicitărilor Rusiei sovie­tice, cât şi pangermanismului. Pentru a obţine sprijinul puterilor occidentale, el a iniţiat un turneu diplomatic, în 1938, în cursul căruia temele politice au fost discutate… între două feluri de mâncare.

Vizita în Anglia

Presa vremii aduce în prim-plan acest turneu de la care n-au lipsit dineurile oficiale, banchetele şi vâ­nătorile. Revista franceză L’Illustra­tion comenta la vremea aceea că re­gele Carol al II-lea – însoţit de fiul său, Marele Voievod Mihai – a făcut mai întâi o vizită la Londra, unde re­cepţia a fost “de o sinceră cordialita­te” explicată, dincolo de conside­rente diplomatice, prin legăturile de rudenie dintre familia regală a Ro­mâniei şi cea a Angliei: regele Ro­mâniei era, prin mamă, nepotul reginei Victoria!

În după-amiaza zilei de 15 oc­tom­brie, scrie L’Illustration, re­­gele a de­­barcat la Dover, unde îl aş­tepta du­cele de Kent. La sosirea la ga­ra Vic­toria a fost pri­mit de regele Geor­ge al VI-lea, alături de primul mi­nis­­tru. În aceeaşi seară, regele şi re­gina Angliei au dat un mare banchet la Palatul Buckin­gham, “unde au fost schim­bate toasturile cele mai amiabile”.

A doua zi, suveranii englezi au participat la un dineu la Legaţia română, urmat, imediat, de o recepţie la Pala­tul Buckingham.

Citește pe Antena3.ro

Ce locuri poți să vizitezi în Maramureș dacă mergi de Crăciun sau Revelion în 2024. Cele mai frumoase obiective turistice iarna

Escale pe continent

În continua­re, Carol al II-lea şi Mihai au vizi­tat Belgia, unde au fost primiţi de re­gele Leopold, care le-a oferit un dejun la Palatul regal din Bruxelles. Seara au luat trenul spre Paris. În capitala Franţei, regele României a participat la două evenimente po­litico-gastronomice: un dejun la Pa­latul Élysée, sediul oficial al pre­şe­din­ţilor francezi, şi o vânătoare la Castelul Rambouillet, loc renumit pen­tru episoadele cinegetice care au implicat de-a lungul istoriei regi, îm­păraţi şi şefi de stat. Preşedintele Fran­ţei, Albert Lebrun, după prima run­dă a vânătorii de la Rambouillet, i-a pre­zentat regelui României o specie de fazan mai rar întâlnită, fapt surprins şi de fotograful de la L’Illustration.

A doua zi, suveranul şi fiul său au ple­cat spre ţară, prin Germania, ur­mând să facă un popas la Sigmaringen, lea­gănul dinastiei de pe tronul românesc.

Palatul Élysée: dejun 20 noiembrie 1938

Langouste à la Parisienne/ Langustă à la Parisienne; Côtes d’Agneau ­grillées aux Petits Pois/ Coaste de miel la grătar cu mazăre; Fonds ­d’Artichauts au Champagne/ ­Funduri de anghinare cu şampanie; Faisan rôti sur Canapé/ Fazan la rotisor pe ­canapea; Coeurs de Laitue Mimosa/ Inimi de lăptucă Mimosa; Bombe Africaine/ Bombă africană; Dessert/ Desert

Castelul Rambouillet: Dejun 21 noiembrie 1938

Truites de Rivière Meunière/ Păstrăv Meunière; Pou­larde de Bresse Bouquetière/ Găină de Bresse Bouquetière; Pâté de Canard ­sauvage à la Gelée/ Pateu de raţă sălba­tică în aspic; Salade Chicorée/ Salată de cicoare; Glace Plombières/ Îngheţată Plombières; Dessert/ Desert

Păstrăv Meunière

Aveţi nevoie de 4 păstrăvi de câte 250 g fiecare, 60 g unt, două lămâi, un buche­ţel de pătrunjel, 50 g făină. Curăţaţi păs­trăvii, presăraţi sare şi piper în interior, apoi treceţi fiecare peşte prin făină. Într-o tigaie, topiţi 30 g unt, apoi rumeniţi peştii, ţinându-i câte 5 minute pe fiecare parte. Pregătiţi un sos din restul de unt topit, în care rumeniţi puţin restul de făi­nă şi stingeţi totul cu sucul unei lămâi. Pentru servire pregătiţi mai întâi farfuriile, să fie calde. Aşezaţi câte un păstrăv, stropiţi cu sos şi decoraţi cu pătrunjel verde, tocat şi câte un sfert de lămâie.

Langustă à la Parisienne

Aveţi nevoie de două languste, 5 roşii, 200 g smântână, 125 ml aspic de peşte, 5 linguri de suc de lămâie, 250 g maioneză, o lingură de chimen, 5 vâr­furi de mărar, o lingură de boabe de pi­per, sare, piper alb măcinat. Fierbeţi lan­gustele, apoi scoateţi carnea din cozile lor. Tăiaţi carnea scoasă în felii groase de cel mult un centimetru (me­dalioane). Scoateţi şi carnea din carapace (încercând să le lăsaţi întregi, căci vă vor folosi la decor) şi tăiaţi-o mărunt. Turnaţi aspicul de peşte pe un platou pentru servire şi daţi la rece, să se prindă. Aşezaţi la mijloc carcasele langustelor, apoi medalioanele obţi­nu­te din carnea scoasă din cozi. Ames­tecaţi sucul de lămâie cu sare şi piper măcinat, adăugându-i apoi, puţin câte puţin, smântâna, până se obţine o emul­sie. Încorporaţi în acest sos boabele de piper (eventual, dacă doriţi să aibă un gust mai picant, le sfărâmaţi uşor îna­inte). Spălaţi roşiile, tăiaţi-le un căpăcel şi scoateţi-le miezul, umplându-le cu carnea de langustă tocată (cea scoa­să din carcase). Cu un poş, garnisiţi ro­şiile cu maioneză şi decoraţi cu crenguţe de mărar. Pentru prezen­tare, serviţi roşiile pe acelaşi platou cu langustele, iar sosul alături, în sosieră.

Îngheţata Plombières

Acest preparat are la bază frişcă parfumată cu kirsch şi decorată cu fructe confiate. Se mai poate prepara din lap­te de migdale şi frişcă. Istoria acestei îngheţate este foarte veche. Nu i se cu­noaşte exact originea, însă se ştie că în 1798 un cofetar parizian, pe nu­me Tortoni, vindea, într-un mic local si­tuat nu departe de Opera din Paris, o îngheţată foarte apreciată de clienţii săi. Numele de Plombières vine de la vasul în care se servea, care era din sticlă, cu mijlocul “prins” într-o ­”chingă” de plumb. Pe vremea aceea, în­gheţata se pregătea din ouă, frişcă şi fructe. În 1847, Honoré de Balzac, în romanul său “Splendorile şi mizeriile curte­zanelor”, pomeneşte această în­ghe­ţată, care era servită la desert. Şi nu există nici o îndoială că în 1858 a gustat din ea însuşi Napoleon al III-lea, la recepţia secretă ce i-a fost oferită de Con­tele de Cavour (politician itali­an), în localitatea... Plombières-les-Bains. Nu se ştie dacă a fost o ironie a lui Cavour sau îngheţata chiar îşi avea originea în această mică localitate din Vosges. Cert este că, tot acolo, în 1882, un patiser pe nume Philippe are ideea de a macera fructele confiate în kirsch (li­chior de cireşe amare), ceea ce avea să dea preparatului un gust incomparabil. Reţeta a fost îmbună­tă­ţită de-a lungul vremii de maeştrii cu­linari din zonă, iar de la 30 aprilie 2005 a fost înfiinţată o confrerie, al cărei scop este să pună în valoare gustul inegalabil al îngheţatei Plombières, atracţia oraşului ­Plombières-les-Bains. Confreria şi-a ­propus ca în fiecare an să organizeze “Zilele gastronomice” ale oraşului, care să se încheie la data de 1 mai cu ­întronizarea unor noi membri.