Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Revista franceză L’Illustration comenta la vremea aceea că regele Carol al II-lea – însoţit de fiul său, Marele Voievod Mihai – a făcut mai întâi o vizită la Londra, unde recepţia a fost “de o sinceră cordialitate” explicată, dincolo de considerente diplomatice, prin legăturile de rudenie dintre familia regală a României şi cea a Angliei: regele României era, prin mamă, nepotul reginei Victoria!
În 1938, Europa Centrală trecea prin transformări profunde. Criza cehoslovacă şi, implicit, slăbirea Micii Înţelegeri au făcut din România, strâns legată de Iugoslavia şi membră a Pactului Balcanic, un element esenţial de echilibru şi principalul obstacol în calea expansiunii germane spre Est. Regele Carol al II-lea, după ce a stabilizat în interior o situaţie destul de critică, trebuia să reziste atât solicitărilor Rusiei sovietice, cât şi pangermanismului. Pentru a obţine sprijinul puterilor occidentale, el a iniţiat un turneu diplomatic, în 1938, în cursul căruia temele politice au fost discutate… între două feluri de mâncare.
Vizita în Anglia
Presa vremii aduce în prim-plan acest turneu de la care n-au lipsit dineurile oficiale, banchetele şi vânătorile. Revista franceză L’Illustration comenta la vremea aceea că regele Carol al II-lea – însoţit de fiul său, Marele Voievod Mihai – a făcut mai întâi o vizită la Londra, unde recepţia a fost “de o sinceră cordialitate” explicată, dincolo de considerente diplomatice, prin legăturile de rudenie dintre familia regală a României şi cea a Angliei: regele României era, prin mamă, nepotul reginei Victoria!
În după-amiaza zilei de 15 octombrie, scrie L’Illustration, regele a debarcat la Dover, unde îl aştepta ducele de Kent. La sosirea la gara Victoria a fost primit de regele George al VI-lea, alături de primul ministru. În aceeaşi seară, regele şi regina Angliei au dat un mare banchet la Palatul Buckingham, “unde au fost schimbate toasturile cele mai amiabile”.
A doua zi, suveranii englezi au participat la un dineu la Legaţia română, urmat, imediat, de o recepţie la Palatul Buckingham.
Citește pe Antena3.ro
Escale pe continent
În continuare, Carol al II-lea şi Mihai au vizitat Belgia, unde au fost primiţi de regele Leopold, care le-a oferit un dejun la Palatul regal din Bruxelles. Seara au luat trenul spre Paris. În capitala Franţei, regele României a participat la două evenimente politico-gastronomice: un dejun la Palatul Élysée, sediul oficial al preşedinţilor francezi, şi o vânătoare la Castelul Rambouillet, loc renumit pentru episoadele cinegetice care au implicat de-a lungul istoriei regi, împăraţi şi şefi de stat. Preşedintele Franţei, Albert Lebrun, după prima rundă a vânătorii de la Rambouillet, i-a prezentat regelui României o specie de fazan mai rar întâlnită, fapt surprins şi de fotograful de la L’Illustration.
A doua zi, suveranul şi fiul său au plecat spre ţară, prin Germania, urmând să facă un popas la Sigmaringen, leagănul dinastiei de pe tronul românesc.
Palatul Élysée: dejun 20 noiembrie 1938
Langouste à la Parisienne/ Langustă à la Parisienne; Côtes d’Agneau grillées aux Petits Pois/ Coaste de miel la grătar cu mazăre; Fonds d’Artichauts au Champagne/ Funduri de anghinare cu şampanie; Faisan rôti sur Canapé/ Fazan la rotisor pe canapea; Coeurs de Laitue Mimosa/ Inimi de lăptucă Mimosa; Bombe Africaine/ Bombă africană; Dessert/ Desert
Castelul Rambouillet: Dejun 21 noiembrie 1938
Truites de Rivière Meunière/ Păstrăv Meunière; Poularde de
Bresse Bouquetière/ Găină de Bresse Bouquetière; Pâté de Canard
sauvage à la Gelée/ Pateu de raţă sălbatică în aspic; Salade Chicorée/ Salată
de cicoare; Glace Plombières/ Îngheţată Plombières; Dessert/ Desert
Păstrăv Meunière
Aveţi nevoie de 4 păstrăvi de câte 250 g fiecare, 60 g unt, două lămâi, un bucheţel de pătrunjel, 50 g făină. Curăţaţi păstrăvii, presăraţi sare şi piper în interior, apoi treceţi fiecare peşte prin făină. Într-o tigaie, topiţi 30 g unt, apoi rumeniţi peştii, ţinându-i câte 5 minute pe fiecare parte. Pregătiţi un sos din restul de unt topit, în care rumeniţi puţin restul de făină şi stingeţi totul cu sucul unei lămâi. Pentru servire pregătiţi mai întâi farfuriile, să fie calde. Aşezaţi câte un păstrăv, stropiţi cu sos şi decoraţi cu pătrunjel verde, tocat şi câte un sfert de lămâie.
Langustă à la Parisienne
Aveţi nevoie de două languste, 5 roşii, 200 g smântână, 125 ml aspic de peşte, 5 linguri de suc de lămâie, 250 g maioneză, o lingură de chimen, 5 vârfuri de mărar, o lingură de boabe de piper, sare, piper alb măcinat. Fierbeţi langustele, apoi scoateţi carnea din cozile lor. Tăiaţi carnea scoasă în felii groase de cel mult un centimetru (medalioane). Scoateţi şi carnea din carapace (încercând să le lăsaţi întregi, căci vă vor folosi la decor) şi tăiaţi-o mărunt. Turnaţi aspicul de peşte pe un platou pentru servire şi daţi la rece, să se prindă. Aşezaţi la mijloc carcasele langustelor, apoi medalioanele obţinute din carnea scoasă din cozi. Amestecaţi sucul de lămâie cu sare şi piper măcinat, adăugându-i apoi, puţin câte puţin, smântâna, până se obţine o emulsie. Încorporaţi în acest sos boabele de piper (eventual, dacă doriţi să aibă un gust mai picant, le sfărâmaţi uşor înainte). Spălaţi roşiile, tăiaţi-le un căpăcel şi scoateţi-le miezul, umplându-le cu carnea de langustă tocată (cea scoasă din carcase). Cu un poş, garnisiţi roşiile cu maioneză şi decoraţi cu crenguţe de mărar. Pentru prezentare, serviţi roşiile pe acelaşi platou cu langustele, iar sosul alături, în sosieră.
Îngheţata Plombières
Acest preparat are la bază frişcă parfumată cu kirsch şi decorată cu fructe confiate. Se mai poate prepara din lapte de migdale şi frişcă. Istoria acestei îngheţate este foarte veche. Nu i se cunoaşte exact originea, însă se ştie că în 1798 un cofetar parizian, pe nume Tortoni, vindea, într-un mic local situat nu departe de Opera din Paris, o îngheţată foarte apreciată de clienţii săi. Numele de Plombières vine de la vasul în care se servea, care era din sticlă, cu mijlocul “prins” într-o ”chingă” de plumb. Pe vremea aceea, îngheţata se pregătea din ouă, frişcă şi fructe. În 1847, Honoré de Balzac, în romanul său “Splendorile şi mizeriile curtezanelor”, pomeneşte această îngheţată, care era servită la desert. Şi nu există nici o îndoială că în 1858 a gustat din ea însuşi Napoleon al III-lea, la recepţia secretă ce i-a fost oferită de Contele de Cavour (politician italian), în localitatea... Plombières-les-Bains. Nu se ştie dacă a fost o ironie a lui Cavour sau îngheţata chiar îşi avea originea în această mică localitate din Vosges. Cert este că, tot acolo, în 1882, un patiser pe nume Philippe are ideea de a macera fructele confiate în kirsch (lichior de cireşe amare), ceea ce avea să dea preparatului un gust incomparabil. Reţeta a fost îmbunătăţită de-a lungul vremii de maeştrii culinari din zonă, iar de la 30 aprilie 2005 a fost înfiinţată o confrerie, al cărei scop este să pună în valoare gustul inegalabil al îngheţatei Plombières, atracţia oraşului Plombières-les-Bains. Confreria şi-a propus ca în fiecare an să organizeze “Zilele gastronomice” ale oraşului, care să se încheie la data de 1 mai cu întronizarea unor noi membri.
