La data asta, celebra şi controversata taxă pe fast-food este o amintire. Nimeni nu mai suflă o vorbă. Nici de bine. Nici de rău. Isteria generală, izbucnită imediat după anunţarea noii taxe, a trecut ca o ploaie de vară.
Nimeni nu mai ţine seama când muşcă cu saliva în barbă din hamburgerul supraetajat că acesta ar conţine substanţe cancerigene. Că dă dependenţă. Că este hipercaloric. Şi că dă obezitate, diabet, boli de inimă la copii şi, implicit, la adulţi, aşa cum ne avertizau cu spume toţi: autorităţi, nutriţionişti, endocrinologi...
Şi, totuşi, de hamburger n-a murit nimeni. În schimb, de foamea care se întinde ca molima, mai ales după reducerea salariilor şi a pensiilor, poţi să dai colţul. Primii care au priceput că e momentul să tragă profituri din actuala conjunctură sunt lanţurile de mâncare rapidă. Aşa că au explodat clipurile publicitare la fast-food şi la băuturi carbogazoase.
Ofertele condimentate şi viu colorate te trag de mânecă şi îţi umflă stomacul până la vomă. Sosurile cleioase în folii de aluminiu, condimentele ciudate, stacanele de răcoritoare gratuite ispitesc cohortele de nemâncaţi. Şi toată lumea e fericită. Sărăcimea că moare sătulă.
Lanţurile de mâncare rapidă şi cu multe calorii că-şi rotunjesc vertiginos veniturile. Inclusiv autorităţile zic bogdaproste că hamburgerul astâmpără foamea prostimii. Ministerul Sănătăţii, chiar dacă s-a lins pe bot să mai adune ceva la buget din suprataxarea hamburgerului şi, astfel, să mai salveze ceva din sistemul sanitar aflat în moarte clinică, tace păcătos.
Ministerul a uitat de taxa fast-food şi, dimpotrivă, lasă hamburgerul să-şi facă în voie datoria: să stingă vaietul general de foame lungă care acum abia începe să se audă, dar care la iarnă va fi aidoma urletului unei haite de lupi întărâtaţi.