Hemoleucograma

Probabil că nici un examen de laborator nu este mai larg utilizat ca hemoleucograma. Aceasta este o analiză a sângelui ce oferă informaţii referitoare la celulele specifice.

INDICAŢII
Hemoleucograma are extinse indicaţii, fiind folosită atât pentru evaluarea stării de sănătate, cu ocazia unui examen fizic, fie ca mijloc de diagnostic sau monitorizare a unei boli cronice sau a unei terapii. Simptome foarte variate, de la cele mai banale până la unele complexe (febră, inflamaţie, hemoragie, ameţeală, echimoze etc.), au ca punct de plecare în diagnostic această simplă investigaţie. Bolile cardiovasculare sau de metabolism, afecţiunile infecţioase sau hematologice, maladiile hepatice sau renale necesită repetate astfel de examinări.

Hemoleucograma trebuie practicată pe parcursul tratamentelor chimioterapice sau radioterapice, la administrarea de anticoagulante sau a unor antiaritmice, anticonvulsivante, antibiotice, în corticoterapie şi, fireşte, înainte de orice intervenţie chirurgicală. Recoltarea se face de obicei (dar nu obligatoriu) dimineaţa, pe nemâncate (mesele recente, abundente în grăsimi pot altera uneori rezultatele). Recoltarea se face intravenos, de obicei, dintr-o venă a membrului superior, după aplicarea unui garou. Se extrag câţiva mililitri de sânge.

Stările de deshidratare (vărsături, diaree, transpiraţii febrile) sau valori mari ale trigliceridelor în sânge pot afecta corectitudinea rezultatelor. Recoltarea decurge, de obicei, simplu, fără mari inconveniente, totuşi, pentru că poziţionarea şi calibrul venelor diferă de la persoană la persoană, pot fi necesare explorări şi înţepături suplimentare, dureroase. Persoanele mai sensibile pot acuza ameţeli sau lipotimii.

După terminarea manevrei, se aplică un tampon cu spirt pe locul înţepăturii, care trebuie ţinut apăsat câteva minute, pentru a nu se produce ulterior un hematom. În cazul copiilor, este necesară prezenţa unui membru al familiei care să ţină copilul sau, în cazul celor mai mari, să asigure cooperarea acestora.

HEMATIILE
Hematiile, numite şi celule roşii sau eritrocite, se formează în măduva osoasă. Sunt celule anucleate şi biconcave, cu rol în transportul gazelor, ducând oxigenul la ţesuturi şi preluând de acolo bioxidul de carbon, care va fi ulterior eliminat prin plămâni. Valorile normale sunt de 4,5-6 milioane/mm3 la bărbaţi, 4-5,4 milioane/mm3 la femei. Valori crescute se întâlnesc la fumători, la persoane cu boli cardiovasculare sau pulmonare cronice, cu unele afecţiuni renale cronice (cu creştere de eritropoetină), în alcoolism sau unele boli hepatice, precum şi într-o afecţiune hematologică destul de rară, numită policitemia verra.

Valori scăzute apar în anemii de orice etiologie, fie de cauză hemoragică (hemoragii mari sau mici produse, de exemplu, de un cancer de colon, genital, de un ulcer gastric sau colită ulceroasă), de natură hemolitică sau nutriţională (prin deficit de fier, acid folic, vitamina B12) sau printr-o deficienţă a măduvei osoase. Reticulocitele, ale căror valori apar uneori pe buletinul de analiză, sunt hematii tinere, imature, care în condiţii normale apar în procent mic în sânge. Hemoglobina este o proteină din hematii, care leagă gazele (oxigen sau bioxid de carbon) ce trebuie transportate.

Totodată, are rol de pigment, dând culoarea roşie a sângelui. Valorile normale sunt de 14-18 gr/dl la bărbaţi şi 12-16 gr/dl la femei. Valori scăzute se întâlnesc în anemii. Hematocritul reprezintă proporţia de hematii dintr-un volum de sânge. Valorile normale sunt de 40%-50% la bărbaţi şi 36%-44% la femei. Valorile hematocritului şi ale hemoglobinei variază asemănător cu cele ale numărului de hematii şi trebuie corelate şi cu cele ale indicilor eritrocitari. Aceştia sunt VEM, HEM şi CHEM.

VEM este volumul eritrocitar mediu şi valorile normale sunt 80-100fL. HEM (hemoglobina eritrocitară medie) este cantitatea medie de hemoglobină din hematie şi valorile normale sunt de 27-32pg. CHEM (concentraţia medie de hemoglobină) are valori de 32%-38%. Toate aceste date sunt necesare pentru că există numeroase tipuri de anemii, a căror etiologie trebuie precizată pentru aplicarea unui tratament corect.

De exemplu, există anemii microcitare (cu hematii mici) sau macrocitare (cu hematii mari), precum şi anemii hipocrome, hipercrome sau normocrome (în care coloraţia, dată de concentraţia de hemoglobină, este mai slabă, mai intensă sau normală). Astfel, anemiile cu VEM mic apar în deficit de fier şi unele boli cronice, anemiile cu VEM normal, după hemoragii recente, şi anemiile cu VEM crescut, în deficit de acid folic sau vitamina B12, în unele anemii hemolitice sau prin displazii medulare. HEM e scăzut în anemiile feriprive sau talasemii şi crescut în anemii cu deficit de vitamina B12.




Un alt parametru urmărit este RDW, care indică variaţia mărimii şi formei hematiei. Valorile normale sunt de 11%-15%, valorile mari însemnând anomalii frecvente de formă şi mărime.

LEUCOCITE ŞI LIMFOCITE
Leucocitele, numite şi globule albe, sunt componente ale sistemului imunitar, luptând împotriva infecţiilor, inflamaţiilor sau proteinelor străine ajunse în organism. Ele sunt produse tot în măduva osoasă şi valorile normale sunt de 4.000-10.000/mm3. Creşterea lor se numeşte leucocitoză şi se întâlneşte în infecţii, leucemii, boli inflamatorii, distrucţii celulare etc.. Scăderea se numeşte leucopenie şi se întâlneşte în boli hepatice şi splenice, leucemii, insuficienţa măduvei osoase, intoxicaţii cronice, expunere la radiaţii etc.

În funcţie de coloraţia de laborator, leucocitele se împart în neutrofile, eozinofile, bazofile, monocite şi limfocite, fiecare având un rol specific în organism. Proporţia lor este precizată în formula leucocitară, foarte importantă pentru diagnostic. Astfel, formula leucocitară normală cuprinde: neutrofile 50%-65%, eozinofile 0%-3%, bazofile 0%-1%, monocite 3%-7% şi limfocite 25%-40%. Neutrofilele cresc în infecţiile bacteriene, traumatisme (inclusiv chirurgicale), arsuri, hemoragii, inflamaţii, infarct, leucemii şi unele tumori şi scad în infecţii virale, stări septice grave, prelungite, hipersplenism, tuberculoză.

Limfocitele cresc în infecţiile virale, tuberculoză, sifilis, toxoplasmoză, leucemii. Eozinofilele participă la răspunsul alergic, de aceea ele cresc în alergii, parazitoze, eczemă, dar şi în unele cancere. Monocitele cresc în unele infecţii (tuberculoză, bruceloză), dar şi în unele leucemii sau boala Hodgkin.

TROMBOCITELE ŞI HEMOSTAZA
Trombocitele sunt fragmente celulare care au originea tot în măduva osoasă. Ele au rol în hemostază (oprirea sângerării), aderând în număr mare la locul de producere a hemoragiei, unde se aglutinează, formând o barieră care încearcă să oprească ieşirea sângelui din vas. Valorile normale sunt de 150.000-400.000/mm. Creşterea lor se numeşte trombocitemie şi poate fi esenţială, fără o cauză detectabilă, ceea ce creşte riscul de tromboză (infarct, accidente vasculare, tromboflebite). Alte cauze sunt legate de boli infecţioase şi inflamatorii acute, unele leucemii şi cancere etc.

Scăderea se numeşte trombocitopenie şi se manifestă prin tendinţa la hemoragie şi apare în purpura trombocitopenica idiopatică, în sarcină, splenomegalie, afectarea măduvei osoase, unele leucemii sau infecţii virale.

Rezultatele hemoleucogramei se obţin rapid şi interpretarea lor trebuie făcută împreună cu medicul care a solicitat-o, pentru că, deşi simplă, poate da naştere la confuzii şi erori, care pot duce la frământări inutile sau chiar la adevărate drame. Trebuie avut în vedere că valorile normale pot avea mici variaţii în funcţie de metoda laboratorului, de sex, vârstă şi stare fiziologică (sarcină, menstruaţie, deshidratare). De asemenea, trebuie să precizaţi medicului bolile de care suferiţi, precum şi toate tratamentele urmate, unele medicamente putând produce modificări temporare.

CE DETERMINĂ
Sângele este format dintr-o fracţiune lichidă, numită plasmă, care conţine diferite substanţe organice şi minerale, şi o fracţiune reprezentată de elementele celulare, ce au aspect şi rol diferit pentru organism: hematii, leucocite, trombocite. Hemoleucograma determină: numărul de hematii, indicii eritrocitari (volumul eritrocitar mediu, hemoglobina eritrocitară medie, concentraţia medie de hemoglobină), numărul de leucocite şi formula leucocitară, valoarea hematocritului şi a hemoglobinei, numărul trombocitelor şi indicii trombocitari.