Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În practică, prezenţa lui haemophilus influenzae este greu de evidenţiat, deoarece acesta nu determină o anumită infecţie, cu o simptomatologie specifică, ci un grup larg de infecţii, unele banale, altele extrem de grave. Confirmarea prin studii de laborator nu este foarte simplă, în schimb prezenţa lui este clar manifestă prin consecinţe.
Astfel, anual, haemophilus influenzae produce, în întreaga lume, trei milioane de îmbolnăviri severe, cu aproape 400.000 de decese, în special prin meningită şi pneumonie, la copiii sub cinci ani. În plus, în 15%-30% din cazuri, meningita este urmată de sechele grave, ca retard psihic sau surditate. Haemophilus este, în acelaşi timp, un model exemplar al succesului rapid al prevenţiei susţinute.
Cea mai virulentă tulpină, cea de tip b, responsabilă de cele mai severe îmbolnăviri, a beneficiat de un vaccin în anii '90. În ţările în care profilaxia a fost aplicată consecvent, căci, din păcate, este un vaccin mult mai costisitor decât celelalte vaccinuri destinate copiilor, frecvenţa îmbolnăvirilor a scăzut spectaculos cu 95%, cazuistica deplasându-se vizibil de la copii la adulţi.
MENINGITA, AFECŢIUNE GRAVĂ
Meningita este inflamaţia foiţelor care acoperă creierul. Se manifestă prin febră şi semne de infecţie respiratorie, având un debut insidios. La sugar, se observă plâns continuu, iritabilitate sau letargie, refuzul hranei, vărsături, bombarea fontanelei. La copilul mai mare apare cefaleea, fotofobie (sensibilitate la lumină), gât înţepenit şi dureros, astfel că aplecarea bărbiei în faţă se face cu dificultate. Ca şi în meningita meningococică, uneori, poate apărea o erupţie pe piele, ceea ce îngreunează diagnosticul. Boala se poate agrava rapid, urmând convulsii şi comă.
CELELALTE AFECŢIUNI
n) Epiglotita acută este o formă gravă de laringită, care poate determina obstrucţia căilor aeriene. Se manifestă brusc, dramatic, prin febră, durere în gât, disfagie (dificultăţi la înghiţire), ceea ce induce salivaţie abundentă, răguşeală, respiraţie rapidă, dificilă, cianoză (coloraţia vineţie a tegumentelor). Afecţiunea impune prezentarea urgentă la medic.
n) Infecţia tegumentului apare mai ales la nivelul feţei (în special în jurul gurii sau al ochilor), capului şi al gâtului. Zona respectivă este tumefiată, dureroasă, caldă, dură, la început roşie, apoi căpătând o
coloraţie violacee.
n) Pneumonia se asociază frecvent cu pleurezia (inflamaţia foiţei care acoperă plămânul), are în general un debut insidios, se manifestă prin febră, tuse cu expectoraţie purulentă, fiind greu de deosebit de celelalte pneumonii, doar prin culturi bacteriene sau aspectul radiologic.
n) Artrita cuprinde, de obicei, o articulaţie mare (genunchi, gleznă, şold, cot), care devine dureroasă, tumefiată, roşie şi caldă, cu limitarea mişcărilor caracteristice.
n) Pericardita (inflamaţia pericardului, foiţa care acoperă inima) se manifestă prin febră, creşterea frecvenţei cardiace, dispnee (respiraţie dificilă).
ACŢIUNE ÎN ALTE ZONE ALE CORPULUI
Alte tulpini de haemophilus dau infecţii ale tractului respirator, urechii, ochiului, aparatului genital feminin (mai ales după naştere sau după intervenţii chirurgicale: endometrite, salpingite, abces tubo-ovarian etc.).
Otita medie se manifestă prin durere locală, iritabilitate, febră, exteriorizarea unei secreţii prin canalul auricular, tulburări de auz, simptome digestive nespecifice (greaţă, vărsături, diaree, scăderea apetitului). În sinuzite, sunt prezente secreţii nazale groase, de culoare galben verzuie, ce persistă peste 10 zile, tuse predominant nocturnă. La copiii mai mari, sunt prezente cefalee, dureri ale feţei, dureri în gât şi tuse iritativă.
Conjunctivita este, de obicei, bilaterală, ochiul fiind roşu, dureros, sensibil la lumină, cu o secreţie purulentă, maladia fiind asociată deseori cu otita.
IMUNITATE
Gravitatea infecţiei constă într-un răspuns imun ineficient. S-a constatat că nou-născuţii sunt protejaţi temporar prin anticorpii primiţi de la mamă, transplacentar şi la alăptare. Apoi copiii mici sunt extrem de susceptibili la infecţie, apărarea organismului fiind redusă şi imunitatea lor incapabilă să se dezvolte după boală. Astfel, sunt posibile 2-3 îmbolnăviri, ce pot afecta serios sănătatea copilului.
După vârsta de 5 ani, se consideră că imunitatea s-a instalat şi copiii sunt feriţi în general de boală, excepţia constituind-o copiii şi adulţii cu imunitatea scăzută prin diferite afecţiuni cronice.
PREMIUL NOBEL
Haemophilus influenzae a devenit, ulterior, o vedetă a lumii medicale din cauza studiilor enzimatice efectuate asupra lui de laureatul Premiului Nobel pentru medicină din 1978, Hamilton Smith. Studiile lui Hamilton Smith au condus, în final, la dezvoltarea tehnologiei ADN-ului recombinat. Mai târziu, în 1995, acelaşi savant a făcut din haemophilus primul organism al cărui genom a fost complet cartografiat.
BOLI
Haemophilus influenzae tip b poate produce diverse maladii grave: septicemie, meningită, celulită, epiglotită, artrită, pneumonie, osteomielită, endocardite sau pericardite etc. Alte tipuri de haemophilus produc infecţii în general mai uşoare: otită medie, sinuzită, bronşită, conjunctivită etc.
BACTERIE
Haemophilus influenzae este o bacterie specific umană, colonizând în principal căile respiratorii. Se transmite pe cale aeriană, prin inhalarea particulelor de secreţii respiratorii eliminate prin tuse, strănut, vorbire. Când rezistenţa organismului e depăşită, poate intra în sânge şi produce îmbolnăviri. Boala se dezvoltă fie ca atare, fie urmând o altă maladie, cum ar fi gripa sau rujeola. Suntem mai expuşi acestei bacterii în lunile martie-mai şi septembrie-decembrie.
VACCIN
Profilaxia include un vaccin destinat celei mai periculoase tulpini, cea de tip b. Se administrează copiiilor, câte o doză la 2, 4 şi la 6 luni, cu un rapel la un an de la ultimă doză. Copiii nevaccinaţi, care au între 7 luni şi un an, pot primi două doze de vaccin şi un rapel, iar cei de peste un an, o doză de vaccin. În mod expres, la indicaţiile medicului vaccinul poate fi făcut şi de copiii mai mari sau adulţii cu risc (imunitate scăzută prin diferite afecţiuni cronice, splenectomizaţi, tratamente imunosupresoare etc.).
DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT
Diagnosticul este precizat prin datele de laborator (culturi din sânge, lichid cefalorahidian, alte secreţii) şi examene radiologice. Tratamentul se face cu antibiotice, prescrise de medic, fiind ştiut că haemophilus a dezvoltat în timp o rezistenţă deosebită la multe astfel de medicamente.
Citește pe Antena3.ro
