Meduzele, apa şi săpunul

Marea şi mersul desculţ pe plajă ne relaxează. Dar, dacă în acest decor intră şi meduze, s-a dus relaxarea. Pentru că înţepăturile de meduze sunt urmate de senzaţia de urzicare, mâncărime şi arsură.

Înţepăturile de meduză nu sunt o ameninţare la adresa vieţii. Dar întotdeauna vigilenţa ne scuteşte de necazuri. Sunt meduze care pot genera complicaţii în cazul persoanelor sensibile: copii,  bătrâni, alergici, cardiaci.  Simptomele sunt progresive şi pornesc de la senzaţii de mâncărime şi arsură, dublate în unele cazuri de greaţă, stări de vomă, diaree, creşterea în volum a nodulilor limfatici, dureri abdominale, spasme musculare. De vină este veninul existent în celulele care acoperă tentaculele meduzei. Din fericire pentru noi, foarte puţine specii din totalul celor 200 existente au o înţepătură fatală. Cele mai periculoase meduze trăiesc în oceanele Indian şi Pacific, însă de puţin timp una dintre acestea - Caravela Portugheza - a apărut şi în Marea Mediterană. Înţepătura acestei meduze este de zece ori mai puternică decât cea a uneia obişnuite, putând provoca chiar paralizie.

Veninul
Dacă aţi fost înţepaţi de o meduză, trebuie să clătiţi bine locul cu apă din mare (nu cu apă potabilă, deoarece permiteţi celulelor să elibereze în continuare veninul); nu aplicaţi loţiune de plajă; nu masaţi zona înţepată, deoarece facilitaţi dispersarea veninului în corp; spălaţi suprafaţa afectată cu oţet pentru a elimina toxina din tentaculele (nematociste) care nu au fost încă activate; îndepărtaţi cu atenţie tentaculele, folosind o pensetă (dacă nu le puteţi scoate, acoperiţi-le cu nisip şi asteptaţi să se usuce; o dată cu îndepărtarea nisipului veţi elimina şi celulele cu venin); nu luaţi medicamente fără recomandarea medicului. Este recomandat să consultaţi un medic dacă înţepătura s-a produs în zona organelor genitale sau la nivelul gurii şi vă confruntaţi cu schimbarea vocii, dificultăţi de înghiţire, inflamarea limbii ori a buzelor.