Pneumoniile

Pneumoniile sunt inflamaţii ale plămânului, ce pot fi produse de un număr mare de agenţi infecţioşi: bacterii, virusuri, fungi, paraziţi. Căile respiratorii se ramifică în plămâni, terminându-se cu mici dilataţii, numite alveole, care sunt nişte spaţii pline cu aer, în pereţii cărora se găsesc vase de sânge.

La nivelul alveolelor se realizează schimbul de gaze (adică se elimină bioxidul de carbon şi se preia oxigenul) dintre organism şi exterior. În pneumonii, din cauza inflamaţiei, alveolele se umplu cu lichid, ţesutul pulmonar îşi pierde elasticitatea şi schimburile de gaze se fac mai greu, ceea ce duce la suferinţa întregului organism. Este evident că pneumonia e o maladie gravă.

Anotimpul rece, factor favorizant
Înainte de descoperirea antibioticelor, peste o treime din bolnavi îşi pierdeau viaţa. Situaţia rămâne severă şi în prezent. Pneumoniile ucid în întreaga lume mai mulţi bolnavi decât SIDA, malaria şi tuberculoza la un loc. Potrivit OMS, la fiecare 15 secunde, undeva în lume, un copil moare de pneumonie. Pneumoniile, în special cele bacteriene, sunt mai frecvente în anotimpul rece şi ele pot complica o viroză respiratorie sau o gripă.
În mod fiziologic, la nivel pulmonar există mijloace locale de apărare: imunoglobuline şi enzime, celulele din sistemul imun, cilii şi reflexul de tuse, factorii inhibitori produşi de flora microbiană locală, dar, uneori, acestea pot fi depăşite. Agenţii infecţioşi ajung în plămâni, unde se multiplică şi declanşează procesul patogen, fie pe cale respiratorie, de la o persoană bolnavă, fie prin propagarea germenilor din propria floră ce populează nasul şi faringele, floră  care devine periculoasă în anumite situaţii în care apărarea organismului scade.

Bacterii, virusuri
Cel mai frecvent, pneumoniile bacteriene sunt produse de pneumococ, Haemophilus influenzae, streptococi, stafilococi, Klebsiella, mycoplasma pneumoniae etc. Dintre virusuri, cel mai frecvent incriminate sunt: adenovirusuri, virusuri gripale şi paragripale, virusul sinciţial respirator, dar şi virusul rujeolei sau varicelozosterian. Risc crescut în contactarea bolii au: persoanele cu vârsta peste 60 de ani, copiii, fumătorii, cei care trăiesc în aglomerări umane, cei cu o imunitate scăzută sau care au fost spitalizaţi pentru diverse afecţiuni. Suferinzii cu afecţiuni cronice (cardiovasculare, bronhopulmonare, diabet zaharat, maladii hepatice sau renale, cancere etc.) pot face forme mai severe de boală sau complicaţii.

Simptomele, funcţie de vârstă
Pneumonia debutează asemănător cu o răceală, manifestându-se prin febră mare, peste 39 grade Celsius, frison unic sau frisoane, tuse cu expectoraţie (gălbuie, verzuie, ruginie sau cu striaţii sanguine), dispnee (respiraţie dificilă), durere toracică, la care se adaugă cefalee, dureri musculare, oboseală. Aceste semne clasice nu sunt însă întotdeauna prezente. În pneumoniile virale, debutul este mai lent, cu febră, frisoane, oboseală, dureri de cap. Tusea este uscată sau cu expectoraţie redusă, iar dispneea apare, mai ales, la copii. La bătrâni, simptomatologia este săracă, febra poate fi absentă, tusea uscată, putând apare însă simptome psihice (confuzia). Nou-născutul poate fi apatic sau, din contră, iritabil, cu un plâns continuu, prezentând febră, geamăt respirator, refuzul hranei. La copiii mici se observă febră, tuse uscată, creşterea frecvenţei respiratorii, dispnee, cu mişcări ale aripioarelor nazale sau retracţia toracelui în respiraţie, uneori cianoza (albăstrirea) buzelor sau a degetelor, din cauza deficitului de oxigenare, scăderea poftei de mâncare etc. La copiii mai mari, simptomele sunt asemănătoare cu cele ale adultului, pot apărea însă şi dureri abdominale, vărsături, diaree sau oprirea tranzitului intestinal. În general, pneumoniile bacteriene sunt mai severe, în timp ce pneumoniile virale şi cele produse de mycoplasme (un tip de bacterie) produc forme uşoare şi medii. Atenţie însă, uneori, şi acestea se pot complica prin suprainfecţie bacteriană.

Investigaţii şi semne clinice
Diagnosticul se face pe baza semnelor clinice, la care se adaugă şi alte investigaţii: examene de sânge, radiografie toracică, examen de spută.

În funcţie de forma clinică, bolnavul va fi internat în spital sau tratat ambulator. Dacă s-a stabilit că este vorba despre o pneumonie bacteriană, se începe tratamentul cu antibiotice. Se urmăreşte, de asemenea, tratarea simptomelor (febră, dureri, tuse). Bolnavul trebuie să stea în pat, să fie bine hidratat, iar regimul alimentar adaptat stării sale. Tratamentul cu antibiotice trebuie urmat în doza şi pe durata stabilite de medic. Este important să reveniţi la control, la intervalul de timp prescis de doctor, pentru un examen clinic, eventual o radiografie, pentru ca vindecarea să poată fi confirmată.

SFATUL MEDICULUI
Pentru prevenire, evitaţi persoanele bolnave, spălaţi-vă des pe mâini şi dezinfectaţi suprafeţele din locuinţă şi de la locul de muncă. Renunţaţi la fumat şi urmaţi un stil de viaţă sănătos, cu o alimentaţie bogată în legume şi fructe proaspete, cereale, lactate, carne slabă, fără produse chimizate, odihniţi-vă suficient şi evitaţi stresul. Vaccinarea are un rol important, de aceea, nu neglijaţi să faceţi vaccinurile antigripale şi discutaţi cu medicul dumneavoastră de familie în legătură cu oportunitatea unui vaccin  antipneumococic sau anti-Haemophilus influenzae tip B.