Polifagia

Polifagia sau apetitul excesiv este un simptom controversat, pe care oamenii îl situează de obicei  la limita dintre patologie şi obicei sau viciu. Pacienţii îl descriu fie ca o senzaţie de foame excesivă, fie ca o dorinţă necontrolată de a mînca (ce apare de obicei în condiţii de anxietate sau stres). Nu sînt de neglijat însă nici conduita alimentară din mediul familial şi accesul facil la hrană. Există situaţii fiziologice şi limitate în timp cînd poate apărea o hiperfagie: în perioada de convalescenţă, după boli consumptive (boli însoţite de slăbire, anemie, slăbirea forţei musculare etc.), în eforturi fizice mari, la copii în porioada de creştere (mai ales la pubertate), în sarcină.

Polifagia sau apetitul excesiv este un simptom controversat, pe care oamenii îl situează de obicei  la limita dintre patologie şi obicei sau viciu. Pacienţii îl descriu fie ca o senzaţie de foame excesivă, fie ca o dorinţă necontrolată de a mînca (ce apare de obicei în condiţii de anxietate sau stres). Nu sînt de neglijat însă nici conduita alimentară din mediul familial şi accesul facil la hrană. Există situaţii fiziologice şi limitate în timp cînd poate apărea o hiperfagie: în perioada de convalescenţă, după boli consumptive (boli însoţite de slăbire, anemie, slăbirea forţei musculare etc.), în eforturi fizice mari, la copii în porioada de creştere (mai ales la pubertate), în sarcină.

Boala şi cauzele

Situaţiile maladive sînt mult mai numeroase şi includ cauze diverse: tulburări hormonale (hipertiroidism, hipercorticism sau boala Cushing, sindrom premenstrual), boli metabolice (diabet zaharat dezechilibrat; insulinom – o tumoare pancreatică ce secretă cantităţi mari de insulină), afecţiuni ale sistemului nervos central (tumori, traumatisme, encefalită), mai ales cu afectarea hipotalamusului sau hipofizei, tranzitul accelerat al hranei prin tubul digestiv (în hipersecreţia gastrică, bypass intestinal, fistula gastro-intestinală), parazitoze, sindrom de malabsorbţie (în boala celiacă, pancreatita cronică). În fine, tulburările psihice şi afective se pot însoţi de polifagie. Aşa se întîmplă în nevrozele anxioase, în stadiile iniţiale ale depresiilor şi în bulimie, o tulburare de comportament alimentar despre care se vorbeşte destul de des în ultima vreme, care apare la femei tinere, între 18 şi 30 de ani, în cazul cărora mesele copioase sînt urmate de vărsături şi diaree. Alteori, polifagia poate fi un efect secundar, după administrarea unor medicamente: antihistaminice, steroizi, antidepresive triciclice, ciproheptadina sau în unele cazuri de alcoolism.

Simptome

Ea poate fi însoţită de numeroase simptome asociate: creştere sau scădere în greutate, diaree, dureri de cap, tulburări de vedere, sete excesivă, urinări frecvente, tahicardie, palpitaţii etc. Astfel, în  diabetul zaharat polifagia se asociază paradoxal cu scăderea în greutate, la care se adaugă senzaţia  de sete şi micţiuni frecvente. În hipertiroidism apare, de asemenea, scăderea în greutate, la care se adaugă palpitaţiile, creşterea ritmului cardiac, respiraţia accelerată şi diminuarea toleranţei la temperaturile ridicate. În schimb, creşterea semnificativă în greutate se întîlneşte în obezitatea idiopatică, insulinom, boala Cushing (cînd organismul este expus la o cantitate mult prea mare a unui hormon numit cortizol). Diareea apare în sindroamele de malabsorbţie, iar durerile de cap şi tulburările de vedere în afecţiunile hipotalamo-hipofizare.

Deşi polifagia nu este de obicei un simptom îngrijorător, în cazul în care ea este persistentă este bine ca bolnavul să se prezinte la medic, pentru stabilirea diagnosticului etiologic. Acesta va fi pus pe baza examenului fizic, la care se adaugă examenul de sînge, glicemia şi, dacă rezultatele sînt incerte, un test de glicemie provocată, examen radiologic sau tomografic al craniului pentru evaluarea hipofizei, dozări de hormoni tiroidieni.

În funcţie de rezultate se va stabili un tratament specific, dar în orice caz bolnavul trebuie să dea dovadă de multă răbdare şi voinţă pentru corectarea comportamentului său alimentar.  Există şi medicamente care reduc senzaţia de foame, dar ele trebuie administrate doar la indicaţia medicului din cauza multiplelor efecte adverse.