Pruritul

De multe ori, lucrurile simple, banale sînt greu de descris în cuvinte. Fiecare dintre noi a experimentat acest simptom neplăcut de disconfort, iritaţie, mîncărime, apărut la nivelul pielii, mucoaselor sau ochilor, dar îl conştientizăm mai ales prin efectul său, neelegantul scărpinat care pare să-l calmeze.

De multe ori, lucrurile simple, banale sînt greu de descris în cuvinte. Fiecare dintre noi a experimentat acest simptom neplăcut de disconfort, iritaţie, mîncărime, apărut la nivelul pielii, mucoaselor sau ochilor, dar îl conştientizăm mai ales prin efectul său, neelegantul scărpinat care pare să-l calmeze.

Pruritul poate fi generalizat sau localizat, permanent sau pasager, moderat sau de o intensitate care impiedică bolnavul să se odihnească.

În principiu, el poate fi expresia unei afecţiuni dermatologice sau interne.  Astfel, la nivelul pielii poate fi produs de: substanţe (din cosmetice, săpun, detergenţi), arsuri solare, înţepături de insecte, paraziţi (scabie, pediculoză), dermatite, psoriazis, pitiriazis, lichen plan, herpe-zoster.  Foarte frecvent nu este vorba propriu- zis  de o patologie a tegumentului, pielea fiind însă prea uscată, insuficient hidratată, prin expunere la un climat cu umiditate scăzută, aer condiţionat, spălări prea frecvente .

Boli

Maladiile generale care evoluează  cu mîncărime sînt: bolile infecţioase – varicelă, pojar – , alergii, boli hepatice (hepatite, obstrucţii biliare, tumori, ciroză), boli cronice renale, boli autoimune, diabet, disfuncţii tiroidiene, cancere (tumori abdominale, leucemii, limfoame), anemie feriprivă.

Pruritul poate apărea pe parcursul sarcinii (dispărînd după naştere), ca efect advers al unor antibiotice, antifungice, barbiturice, aspirinei, al unor săruri de aur, vitamina A) sau poate trăda o afecţiune psihică.

Dacă se asociază cu roşeaţă şi papule, pruritul este semnul unei alergii, dacă e însoţit de icter, trădează o afectare hepatică, scăderea în greutate apare în diabet şi hipertiroidism. O menţiune deosebită trebuie făcută pentru două cazuri de prurit localizat anal şi vaginal.
Pruritul anal este simptom al unor boli anorectale. Cel mai frecvent este vorba despre hemoroizi (interni sau externi), parazitoze, abces, fisură sau fistulă şi se poate însoţi de sînge roşu, proaspăt în scaun, durere la defecaţie sau apariţia unei secreţii.  

Pruritul vaginal poate fi de natură infecţioasă (produs de candida, tricomonas, bacterii) sau atrofică (la menopauză). El este foarte frecvent la diabetici. Se însoţeşte de o secreţie cu aspect caracteristic, în funcţie de etiologie şi modificări ale mucoasei.

Pruritul nu este de obicei un simptom îngrijorător. Totuşi, dacă persistă mai mult de două săptămîni sau este foarte violent, este bine ca bolnavul să se prezinte la medicul de familie.

Diagnosticul implică un examen fizic general, urmat după caz de un consult dermatologic,  însoţit sau nu de biopsia pielii din zona afectată, teste de laborator (examen de sînge, probe hepatice renale, glicemie, eventual test de glicemie provocată), ecografie abdominală pentru depistarea eventualelor tumori abdominale.

Calmarea simptomelor

Tratamentul se adresează afecţiunii cauzale. Pentru ameliorarea simptomelor se poate administra un antihistaminic pe cale orală, iar local, o soluţie cu mentol, camfor sau calamină sau un unguent cu hidrocorticoizi (maximum 1%). De asemenea, se poate recurge la fototerapie cu ultraviolete.

Este indicat ca pacientul să aplice nişte măsuri igienice simple: evitarea scărpinatului, băi cu apă rece sau călduţă, în care se poate dizolva bicarbonat, aplicarea de comprese umede locale, folosirea de produse igienice şi cosmetice ecologice, fără parfumuri, clătirea suplimentară a hainelor după spălat, folosirea de îmbrăcăminte şi lenjerie din bumbac.