Sâcâitoarele dureri ale articulaţiilor

Banalele noastre dureri articulare... frecvente, deranjante, neglijate, sâcâitoare. Deseori interpretate greşit, subestimate, acceptate ca o fatalitate sau tratate empiric. Ni se pare că ştim totul despre artrite şi că ele reprezintă un capitol destul de sumar. Greşit! Există peste 100 de astfel de afecţiuni, care au cauze, manifestări diverse şi, implicit, beneficiază de modalităţi dife­rite de tratament. Peste jumătate dintre cazuri sunt reprezentate de osteoartrită, care este o afecţiune degenerativă a articulaţiilor, generată într-adevăr de înaintarea în vârstă, iar restul sunt de natură inflamatorie, având o etiologie diversă: imună, infecţioasă, reactivă, prin depuneri de cristale. Cele mai răspândite sunt: poliartrita reumatoidă, artritele reactive, artrita psoriazică, lupica, reumatismul articular acut, spondilita anchilozantă, guta etc.

Artrite
Probabil, în întreaga lume, artritele reprezintă cea mai frecventă cauză de suferinţă cronică. În Statele Unite, de exemplu, există peste 46 milioane de adulţi şi peste 300.000 de copii bolnavi şi se apreciază că până în 2030 vor fi 67 de milioane. Asta înseamnă că, practic, 1 din 3 adulţi este diagnosticat cu o astfel de maladie. Se consideră că un sfert din vizitele la medic sunt cauzate de aceste boli. Femeile sunt afectate mai frecvent decât bărbaţii. În cazul lor, manifestările apar, de obicei, după 50 de ani şi locali­zările predilecte sunt la nivelul articulaţiilor mâinii, genunchiului, gleznei, piciorului. La bărbaţi, suferinţa se instalează mai devreme, de obicei, după 45 de ani, cuprinzând în special articulaţiile pumnului, şoldului şi coloanei vertebrale. Aparent, artritele sunt apanajul vârstei înaintate. Însă statistic jumătate dintre pacienţii cu artrite au sub 65 de ani.

Există şi forme de boală care apar la copii sau adolescenţi: de exemplu, reumatismul articular acut sau artrita reumatoidă juvenilă ori forme care sunt caracteristice pentru adultul tânăr, ca poliartrita reumatoidă, lupica sau spondilita anchilozantă. Deseori se consideră că durerea este singura lor manifestare, totuşi, frecvent, în afară de semnele de afectare articulară (durere, tumefacţie, roşeaţă, căldură locală, scăderea funcţionalităţii articulaţiei) apar şi semne generale sau de afectare a altor organe. Pe de altă parte, 40% din bolnavi consideră că suferinţa respectivă le afectează grav viaţa zilnică. Se crede că în toate cazurile de boală simptomele sunt identice şi deci beneficiază de acelaşi tratament.

Totuşi, există numeroase tipuri de afecţiuni articulare, produse prin mecanisme diferite şi care beneficiază de tratamente diferite. De aceea, tratamentele făcute empiric, din auzite, din experienţa apropiaţilor, rămân deseori fără rezultat, descurajând bolnavul. În fapt, deşi pentru unele dintre aceste maladii nu există un tratament specific, totuşi în ultimele decenii s-au făcut progrese remarcabile în acest sens, terapia complexă bazată pe mijloace medicale, chirurgicale şi proceduri  fizice ameliorând simţitor viaţa bolnavului. În afară de aceste metode, există şi un set de măsuri generale care pot fi aplicate.

Exerciţii fizice fără suprasolicitare
Pe primul loc se situează măsurile de menţinere a greutăţii normale. Într-adevăr, s-a constatat că artritele înregistrează o frecvenţă dublă în cazul persoanelor obeze, afectând în special articulaţiile genunchilor, şoldului şi spatelui. Exerciţiile fizice au un rol determinant. Ele întreţin articulaţiile şi întăresc musculatura (care susţine articulaţiile). Sunt preferate exerciţiile fizice care nu au un impact direct pe articulaţii, cum ar fi mersul, ciclismul (inclusiv pe bicicletă de cameră) şi înotul. Programul fizic trebuie demarat la indicaţiile medicului şi trebuie executat zilnic, dar în limita capacităţii fizice individuale, fără exagerări, fără a se ajunge la extenuare şi durere, deoarece suprasolicitarea afectează suplimentar articulaţiile. 

Citește pe Antena3.ro

Scandal uriaș în familia regală a Norvegiei. S-au aflat noi detalii șocante despre fiul vitreg al viitorului rege, aflat deja în arest

Traumatismele, fie că este vorba despre accidente, fie că sunt traumatisme mici, prin mişcări repetitive, trebuie pe cât posibil evitate. Este bine ca în timpul efortului sau când articulaţia este dureroasă să se apeleze la mijloace de susţinere şi protecţie, mai ales pentru articulaţia genunchiului, pumnului, cotului. Menţinerea unei posturi corecte este şi ea importantă. Astfel, când o persoană stă în picioare, privind din lateral, trebuie ca lobul urechii, vârful umărului, şoldul, genunchiul, glezna să se afle pe aceeaşi linie. Stând pe scaun, cotul, şoldul, genun­chiul, glezna trebuie să se odihnească în unghi de 90 de grade, iar partea de jos a coloanei vertebrale trebuie bine susţinută. Ridicarea unui obiect se face cu spatele drept, genunchii îndoiţi, picioarele depărtate pentru a asigura o bază bună de susţinere  şi corpul plasat aproape de obiectul respectiv.

ECHILIBRATĂ ŞI NATURALĂ. Alimentaţia trebuie să fie cât mai echilibrată şi naturală, să furnizeze atâtea calorii cât să nu pună în pericol greutatea normală, dar să furnizeze totuşi cantităţi suficien­te de calciu, vitamina D şi acizi graşi omega 3 (care au efect antiinflamator şi se găsesc în special în peşte, mai ales ton, macrou, hering, sardine, somon). În fine, nu neglijaţi orele de somn. Lipsa acestuia accentuează sensibilitatea la durere şi creşte senzaţia de oboseală în timpul zilei.