Septicemia războiul total!

Septicemia este o condiţie patologică foarte gravă, cu potenţial fatal, în care organismul se luptă cu o infecţie severă, generalizată, produsă de agenţi patogeni ce pătrund, persistă şi se multiplică în sânge. Aceasta reprezintă o urgenţă medicală absolută, bolnavul trebuind să fie internat în spital, deseori într-o secţie de terapie intensivă.

În septicemie există totdeauna un focar primordial de infecţie, uneori evident, cunoscut, alteori nedepistat. Din cauza unor factori care ţin atât de virulenţa microorganismului, cât şi de particulărităţile bolnavului, germenii trec în sânge, unde persistă şi se multiplică, putând genera noi focare infecţioase la distanţă. În mod paradoxal, manifestările extrem de grave sunt determinate nu doar prin acţiunea organismului patogen sau a produselor sale, ci şi de reacţia de apărare a organismului, care este supradimensionată, anormală.

MALADII FRECVENTE
Septicemiile sunt maladii severe şi, din păcate, destul de răspândite. OMS avansează o incidenţă de 3/1000 în întreaga lume, mortalitatea înscriindu-se de la 20%, până la 50% sau 80%. În ultimii 20 de ani, numărul de îmbolnăviri a crescut cu 8% pe an şi mortalitatea, practic, s-a dublat.

Contribuie la asta îmbătrânirea populaţiei, proporţia crescută de bolnavi cronici, înmulţirea patologiei oncologice, sporirea numărului de manevre şi intervenţii chirurgicale, dar şi selectarea unor tulpini rezistente de germeni, din cauza folosirii abuzive a antibioticelor. De la început trebuie făcută diferenţierea dintre septicemie şi o simplă bacteriemie, adică o prezenţă tranzitorie şi, în general, inofensivă a germenilor în sânge, care nu se însoţeşte de semne clinice, aşa cum se întâmplă, de pildă, după o extracţie dentară septică.

Focarul infecţios iniţial poate fi situat la nivel pulmonar (pneumonii), urinar, gastro-intestinal (colecistite, colangite, apendicite perforate etc.), meningeal, tegumentar (abcese sau celulită - termenul se referă la o infecţie tegumentară, nu la depozitele adipoase inestetice).

Persoanele cu traumatisme importante sau arsuri extinse sunt, de asemenea, expuse. Bolnavii cu spitalizări îndelungate, cei cateterizaţi, care au suferit intervenţii chirurgicale sau exploratorii (cateterism, endoscopie, puncţie) sau care au diferite proteze (osoasă, articulară, vasculară) sunt supuse unui risc crescut.

Septicemiile sunt mai frecvente la bătrâni (peste 60-65 de ani) şi la copiii mici (din cauza dezvoltării incomplete a sistemului imunitar), precum şi la persoanele cu imunitate scăzută (bolnavi cu cancer, diabet zaharat, ciroză, splenectomizaţi, alcoolici, care urmează chimioterapie, corticoterapie, tratament imunosupresor, radioterapie etc.).

Într-un procent extrem de mare, septicemiile sunt produse de bacterii. Mult mai rar sunt generate de fungi (de obicei Candida), şi mai rar de viruşi sau paraziţi. Dintre bacterii, cel mai frecvent se întâlnesc: Escherichia Coli, Klebsiella, Pseudomonas, enterococi şi stafilococi rezistenţi, meningococi etc.

Prezenţa bacteriilor în sânge determină eliberarea unor mediatori proinflamatori, cu scopul apărării organismului. Din păcate, efectele lor sunt foarte puternice, determinând leziuni difuze ale propriilor structuri: coagulare anormală cu producerea generalizată de trombi în vasele de sânge, afectarea peretelui vascular (cu producerea de mici hemoragii în ţesuturi), apoptoza (moartea celulară), controlul defectuos al glicemiei, scăderea hormonilor steroizi etc.

Cheagurile microscopice formate în sistemul vascular determină scăderea irigaţiei organelor, ducând în scurt timp la fenomene de insuficienţă respiratorie, hepatică, renală, cardiovasculară.

ATENŢIE LA SIMPTOME!
Primele simptome care apar sunt febra (peste 38,5 grade Celsius), frisoanele, creşterea frecvenţei cardiace (peste 90-100 bătăi pe minut) şi respiratorii (peste 20 respiraţii pe minut). Uneori însă, febra lipseşte (ceea ce nu este, însă, un prognostic bun) sau apare chiar hipotermia (temperatura corporală este sub 36 grade Celsius).

De asemenea, concomitent, pot fi evidente semnele unei infecţii: tuse accentuată, disurie, abcese, dureri abdominale, articulare etc. Starea bolnavului se agravează rapid, în câteva ore, apărând: scăderea tensiunii arteriale, diminuarea diurezei, dispnee (respiraţie dificilă), ameţeală, confuzie, dezorientare, agitaţie, uneori o erupţie pe piele. Dacă nu se intervine rapid se ajunge la şoc, insuficienţă organică multiplă şi moarte.

ANALIZE ŞI TRATAMENT
Diagnosticul este pus pe baza semnelor clinice şi a investigaţiilor de laborator. Se fac analize de sânge pentru aprecierea funcţiilor organice şi culturi pentru depistarea agentului etiologic din sânge şi, eventual, alte produse biologice (urină, spută, scaun, lichid cefalorahidian etc.), precum şi radiografii sau tomografii.

Tratamentul trebuie instituit cât mai rapid. Bolnavul este internat şi funcţiile sale vitale, monitorizate. I se administrează oxigen, este hidratat intravenos şi chiar, în absenţa rezultatelor culturilor, se începe antibioterapia cu o asociere de antibiotice puternice, administrate intravenos. În funcţie de germenii depistaţi, tratamentul va fi amendat ulterior.

Se mai administrează vasopresoare, pentru menţinerea tensiunii arteriale, corticosteroizi, transfuzii de sânge şi, unde e posibil, se încearcă asanarea focarului septic prin metode chirurgicale.

 

Sfatul medicului
Prevenirea septicemiilor presupune prevenirea şi tratarea corectă a infecţiilor. Este importantă menţinerea unei legături strânse cu medicul de familie şi medicul curant. Tratamentele prescrise de aceştia trebuie urmate cu stricteţe, cu revenirea la control după terminarea lor. Persoanele cu imunitate scăzută trebuie să fie cu precădere atente la aceste aspecte. În cazul în care apar semnele clinice de septicemie, nu întârziaţi să vă prezentaţi la medic.