Până una-alta, strabismul este o boală oftalmologică, şi ea se poate defini pe înţelesul omului de pe zebră prin aceea că ochii strabicului nu se află în paralel. Strabismul la copil nu este o urgenţă. El este urmărit trei-patru luni şi se încearcă reeducarea privirii în paralel prin exerciţii.
Dacă privirea în cruciş se accentuează şi nu face pasul înapoi, medicul trebuie să schimbe strategia. Este cu totul greşit ca, fără a aştepta rezultatele exerciţiilor oftalmologice, să se treacă la operaţie, fiindcă, în urma intervenţiei, ochii sunt puşi în paralel, dar ei vor reveni în poziţia vicioasă, în cruciş.
După operaţie, de multe ori este rearanjat ochiul cu strabism, dar pacientul va vedea dublu, starea lui va fi foarte rea şi iarăşi va trebui să se facă o intervenţie. Strabismul pe un ochi e mai grav decât un strabism care alternează, ba la un ochi, ba la celălalt. Situaţia e gravă şi reprezintă o urgenţă oftalmologică atunci când strabismul apare, brusc, la omul adult.
Continuă să explice prof. dr Monica Pop, managerul general al Spitalului de Urgenţe Oftalmologice. Când apare privirea în cruciş, adică strabismul brusc la adult, şi se asociază cu vederea dublă (dilopie), la bază este o boală neurologică. Trebuie căutate cauzele neurologice ale apariţiei în câteva secunde a deviaţiei unui ochi de la axa lui. De vină pot fi accidentele vasculare cerebrale, tumorile, traumatismele sau o neuroviroză.
Cel mai des, ochiul deviază spre nas. Omul vede cu ochiul cu strabism, dar nu se suprapun imaginile cu ochiul sănătos. El vede bine cu fiecare ochi în parte, dar vede dublu cu ambii ochi. Până se vindecă ochiul care a deviat, cel sănătos trebuie acoperit. Medicul neurolog trebuie să trateze sistemul nervos, tumoarea sau să dea medicamente de protecţie a vaselor.
Citește pe Antena3.ro