Sufletul căsuţa poştală a noastră cu dumnezeirea

Treptele de instalare a bolilor sunt explicate în unele teorii actuale pornind de la explicaţiile convenţionale. Astfel, susţin teoreticienii medicinei vibraţiilor, pe care se bazează atât de răspândita biorezonanţă, spun că prima dată boala atacă în sistemul informaţional al celulelor.

Treptele de instalare a bolilor sunt explicate în unele teorii actuale pornind de la explicaţiile convenţionale. Astfel, susţin teoreticienii medicinei vibraţiilor, pe care se bazează atât de răspândita biorezonanţă, spun că prima dată boala atacă în sistemul informaţional al celulelor. Adică boala perturbă, bruiază informaţia de bază primită genetic de fiecare celulă. Celula virusată de primii colţi ai bolii nu mai ştie când să mănânce, când să se înmulţească, când să moară, şi astfel se însămânţează boala, fără ca omul să simtă vreo neplăcere. Următoarea etapă de înaintare a bolii se află în sistemul energetic al omului. Boala începe să dea peste cap circulaţia energiei în corp. Unele organe devin sărace într-un anume moment în energie, alte organe au prea multă energie, scurgerea energiei în unele zone din organism este împiedicată de viitoarele boli. Şi, în fine, boala tot avansând atacă şi corpul fizic, corpul material al omului. Pe om începe să-l doară ceva, să-i curgă sânge, să-i apară o crescătură de carne numită tumoare, să nu aibă pompat... Aici începe să intre în scenă medicina clasică. Dar, din păcate, asta este o fază avansată a bolii. Aceste etape se pot întrepătrunde pentru că e mare diversitate în războiul declanşat de boli împotriva omului.

Psihicul

Un lucru este cert, că bolnavii care au un tonus psihic mai puternic luptă mai bine cu bolile, că optimiştii nu se lasă aşa uşor bătuţi de boli. Încrederea în doctori, încrederea în terapii înseamnă un plus de procente în şansa învingerii bolilor. Când psihicul se află într-o pasă bună, când sufletul este senin şi n-are apăsări, şi imunitatea e zdravănă. De altfel, se zice că unele boli, chiar în maladiile canceroase, îi lovesc pe unii oameni atunci când aceştia au avut o perioadă de stres puternic, când le-a murit cineva apropiat, când şi-au pierdut serviciul, când au trecut printr-un divorţ. Cei care au aparate mai sofisticate de bioenergie afirmă că, în timpul investigării prin biorezonanţă a unor pacienţi, adesea pe ecran apare afişat semnalul că sufletul omului respectiv este prea apăsat şi până nu se produce o descărcare a necazurilor din suflet, starea organismului nu se poate îmbunătăţi.

Informaţia genetică

Teoriile actuale lansează şi o altă ipoteză: că în etapa aceea de prim-atac al bolii, când este perturbată informaţia genetică a celulelor, în acea etapă de bruiaj informatic are loc şi rugăciunea, spovedania, blestemul, descântecul. Nenumărate sunt cazurile în care, în plină boală, apare deodată o îmbunătăţire semănând a miracol. Iată una dintre aceste stranii întâmplări. S-a petrecut în Anglia. Un proaspăt absolvent de liceu a reuşit la facultate. Şi în ziua în care s-a citit pe listele de admişi şi-a invitat nişte prieteni de pe strada lui să petreacă la un bar. Adolescentul i-a furat din buzunar cheile de la maşină tatălui şi, plin de voioşie, cu prietenii alături, gonea pe străzile ude. Maşina a derapat şi s-a buşit într-un zid. Fără să fie plin de răni, adolescentul şofer a suferit un traumatism al creierului care l-a băgat în aşa-zisă moarte clinică, moarte cerebrală. Ani de zile, fără nici o reacţie a mentalului, a fost susţinut în viaţă de inima artificială, plămânii artificiali, rinichii artificiali. După doi-trei ani, medicii i-au spus mamei băiatului că nu mai poate fi ţinut în spital, să cumpere acasă nişte aparate minime şi să-l susţină în propriul lui pat. Pentru a nu i se topi muşchii, doctorii i-au spus mamei să îi mişte picioarele şi mâinile cu propriile ei puteri, prin intermediul unei biciclete medicale. După circa opt ani de la accident, unul dintre medicii care-l consulta periodic i-a descoperit nişte pietre la rinichi. I-a spus mamei că tânărul în stare de inconştienţă trebuie operat pentru scoaterea calculilor, întrucât cine ştie dacă îl doare sau nu, atât timp cât el nu mişcă un deget, nu clipeşte şi nu scoate un sunet. A fost pus pe masa de operaţie, i s-au scos, de către chirurgi, pietrele de la rinichi şi după ce a trecut efectul anesteziei, tânărul care fusese legumă opt ani s-a ridicat în popou şi a spus: “Chemaţi-o pe mama să văd dacă mi-a motivat absenţele la facultate”. Stupoare generală. După opt ani, cel aflat în moarte clinică, a început să-şi deruleze din nou filmul vieţii de acolo de unde se ciocnise cu maşina de un zid. Mama lui i-a spus că de opt ani este aproape dus în lumea cealaltă şi că i-a mişcat mâinile şi picioarele pentru a nu i se topi carnea. Greu de tras o concluzie despre acest miracol. Medicii au schiţat o explicaţie, cam puerilă: că pentru operaţia de rinichi i s-a administrat o doză greşită de anestezic, iar cantitatea eronată l-a scos din morţi. Dar oare trebuie neglijată lucrarea sufletului din el şi poate al uriaşului suflet de mamă care i-a stat alături?

SPIRIT SUPREM. Teoria lui Darvin, cum că noi ne tragem din maimuţe, că maimuţele prin transformare au dat naştere speciei umane, este o viziune tot mai răsuflată astăzi. Pentru că, mai mult ca sigur, la capătul firului cel mai în amonte, ca prim-antemergător categoric este un spirit suprem, o minte supremă, un suflet, în intimitatea materiei, cu cât ajungea mai în adâncurile viului, cu atât se declarau mai nedumeriţi şi începeau să recunoască că există o dumnezeire. De altfel, teorii moderne actuale, ce se bazează mult pe explicarea materiei vii prin vibraţiile ei, spun că fiecare celulă vie are propria ei vibraţie, propriul câmp vibraţional ce nu se regăseşte şi în alte celule. Este vorba de un fel de am-prentă irepetabilă.

CEVA FABULOS. Refuz să cred că sufletul ajunge şi el hrană pentru viermi după moarte, aşa cum se întâmplă de exemplu cu zgârciul de la genunchi. Sufletul este ceva fabulos, încărcat de mistere, imprevizibil şi nu cred că poate deveni un capitol al tratatelor de anatomie. De altfel, se zice că toate reacţiile organismului, toate funcţionările organelor, toate secreţiile de hormoni se pot încadra într-o paletă largă de reacţii chimice. Dar, în general, reacţiile chimice trebuie să aibă un catalizator care să le amorseze, să le pună în mişcare, să admitem şi că există nişte substanţe tot chimice din organism ce combustionează reacţiile chimice generatoare de funcţionare a corpului omenesc.

ÎNTREBARE. Se înghesuie pe buzele oamenilor fireasca întrebare: Care este locuinţa sufletului? Greu de răspuns unde se află domiciliul sufletului de-a lungul şi de-a latul corpului omenesc. Religia, de altfel, spune că mutarea sufletului din inimă în domiciliul creierului reprezintă unul dintre marile păcate ale lumii. Profesorul Radu Rogozea, care s-a ocupat toată viaţa de suflet, la această întrebare răspunde altfel: Sufletul este peste tot şi în toate. De altfel, şi teoriile acelea cu facerea lumii, când, profitând de anumite schimbări de climă, a apărut prima celulă de substanţă vie, se clatină tot mai tare.

DUHUL. La începutul lanţului şi pentru aceşti catalizatori sunt ferm convins că există acel duh îmbrăcat de suflet. Şi probabil că sufletul este canalul de legătură al nostru cu Marele Creator, este sufletul un fel de căsuţă poştală, unde ne vin mesaje de la dumnezeire. Nu mesaje banale, nu mesaje de serie mare, ci mesaje decisive, de mare adâncime. De altfel, sunt tentat să aduc următorul reproş medicinei clasice, şi anume că ia prea puţin în considerare sufletul. Prea se ocupă de ficat, de prostată, de rinichi, de plămâni, de amigdale şi nu pune sub microscop, în sens metaforic bineînţeles, Măria Sa Sufletul.