Suplimentele alimentare – între bine şi rău

Oamenii au căutat întotdeauna elixirul sănătăţii şi tinereţii veşnice. Multă vreme s-a considerat că acesta e reprezentat de vitamine, un fel de panaceu universal, investit doar cu puteri benefice, în care consumul în exces nu ridică nici un fel de probleme.

În consecinţă, s-au recomandat doze din ce în ce mai mari pentru orice: prevenirea cancerului şi a îmbătrânirii, profilaxia infecţiilor, pentru creştere şi dezvoltare, adjuvant în tratamentul unor boli cronice (lucru destul de rar confirmat clinic) etc .

PRO ŞI CONTRA
O persoană sănătoasă, care are o alimentaţie echilibrată şi un regim de viaţă normal, nu are de ce să ia suplimente. Acestea sunt recomandate în alte circumstanţe: afecţiuni digestive cu scăderea absorbţiei sau reducerea fiziologică a acesteia pe măsura înaintării în vârstă, persoanelor care sunt obligate la un regim alimentar restrictiv, în cazul unor afecţiuni în care creşterea aportului unei anumite vitamine (şi nu a tuturor celorlalte) poate fi favorabilă.

Pe de altă parte, existenţa unei afecţiuni organice care împiedică eliminarea sau metabolizarea vitaminelor va permite acumularea lor, cu efectele aferente. S-a constatat că aproximativ 30% din populaţie ia, sub o anumită formă, suplimente, dar sub 5% se adresează medicului pentru recomandări.

Acesta va investiga starea generală de sănătate a pacientului, va urmări existenţa unui deficit sau a unei maladii în care se impune creşterea necesarului de vitamine, va studia regimul alimentar şi medicaţia bolnavului şi va recomanda, dacă e necesar, în anumite doze, o perioadă limitată, un anumit tip sau o asociere de vitamine.

Alteori, prescrierea acestora este parte componentă a îngrijirilor medicale, cum este administrarea obligatorie a vitaminei D la copii sau a acidului folic la gravide. Care sunt potenţialele mecanisme nocive? În primul rând, dozele mari (şi sunt produse farmaceutice care conţin într-o singură tabletă de câteva ori doza zilnică admisă, la care se adaugă cantităţi suplimentare din diferite produse alimentare îmbogăţite artificial, pentru a le fortifica, fără alinierea la anumite norme medicale), administrate pe o lungă perioadă sunt toxice, generând diferite complicaţii specifice.

În unele cazuri, aceste doze mari creează în organism o aşa-zisă stare de "dependenţă", astfel că el nu mai poate funcţiona normal la reducerea bruscă a nivelului vitaminei la valorile normale, declanşându-se o adevărată furtună în corp. Pe de altă parte, chiar după oprirea dozelor, efectele toxice nu dispar imediat, fiind uneori necesar pentru asta mai multe luni.




Vitaminele pot interfera cu unele medicamente administrate, scăzând sau potenţând efectul acestora, lucru foarte periculos. Apoi, substanţele inactive, aditivii adăugaţi în tabletele vitaminice, pot declanşa şi ele diverse reacţii adverse, de la alergii la tulburări digestive.

În esenţă, vitaminele se împart în hidrosolubile (care se dizolvă în apă), cum sunt vitaminele din complexul B şi vitamina C, şi liposolubile (care se dizolvă în grăsimi), care cuprind vitaminele A, D, E, K. Prima categorie se elimină rapid din organism şi teoretic nu ar trebui să dea intoxicaţii, lucru care a fost însă infirmat prin depistarea, în ultimii ani, a unor cazuri grave.

Vitaminele liposolubile se pot acumula cu uşurinţă în organism, de aceea şi efectele dozării lor greşite sunt mai bine cunoscute.

HIPERVITAMINOZA A
Cel mai documentat este sindromul hipervitaminozei A. Vitamina A se găseşte în ficat, lapte, unt, gălbenuş, ulei de peşte, unele vegetale şi are rol în creştere, vedere, reproducere, întreţinerea pielii şi mucoaselor. Necesarul său zilnic este de 2300 UI la femei şi 3000 UI la bărbaţi, mai crescute în sarcină (2500-2600 UI) sau alăptare (4000 UI).

Administrată în cantităţi mari în sarcină, are efect teratogen (care produce malformaţii) dovedit asupra fătului. Intoxicaţia cu vitamina A se manifestă prin: cefalee, greţuri, vărsături, dureri abdominale, hepatomegalie, prurit, dureri osoase, crăpături ale buzelor, afectarea pielii, căderea părului şi tulburări de vedere. Betacarotenul, care este precursorul vitaminei A şi care se găseşte, de asemenea, în anumite suplimente, poate creşte riscul de cancer pulmonar şi al unor afecţiuni cardiovasculare.


SUPRADOZAREA!
Vitamina K se găseşte în unele vegetale, lapte, soia şi poate fi sintetizată şi în organism de flora bacteriană intestinală. Are rol în prevenirea hemoragiilor. Doza zilnică este 2,5-10 mg. Supradozarea produce anemie, albuminurie, deprimare respiratorie. Ea poate bloca efectul medicamentelor anticoagulante. Vitamina C se găseşte în fructe şi în legume proaspete. Doza zilnică este de 60 mg pe zi, ceva mai mare în sarcină, alăptare şi în cazul fumătorilor.
Dozele mari produc gastrită, greaţă, diaree, crampe abdominale, favorizează producerea calculilor renali.

Necesarul de niacină (vitamina B3) este de 20 mg pe zi. Ea este recomandată medical în unele cazuri de hiperlipemie şi hipercolesterolemie. Dozele mari de niacină produc congestia feţei, prurit, ameţeală, cefalee, tahicardie, respiraţie şuierătoare, diaree, vărsături, afectare hepatică.




Vitamina B6 (piridoxină) a devenit un fel de vedetă în lumea vitaminelor, deoarece este luată în doze mari de cei care practică body-building, de femeile cu sindrom premenstrual, de copiii cu autism, ADHD, schizofrenie. Doza zilnică recomandată este de 1,3 mg pe zi, depăşirea ei produce efecte neurotoxice (durere, scăderea reflexelor), tulburări de echilibru, somnolenţă, cefalee, greţuri, vărsături, dermatită, reacţii alergice.

Nu putem nega efectul esenţial pe care vitaminele îl au în buna funcţionare a organismului nostru. Totuşi, supradozarea lor nu va face să dispară automat toate problemele medicale cu care ne confruntăm, ci va adăuga eventual unele suplimentare. De aceea, folosiţi aceste adjuvante numai la recomandarea medicului şi în condiţiile indicate de acesta.

EFECTE TOXICE
În dietele severe de slăbire sau în cazul unei alimentaţii dezorganizate, administrarea de vitamine dă o iluzie a sănătăţii. Descoperirile ştiinţifice au confirmat însă concluziile bunului-simţ: nici o exagerare nu este sănătoasă sau inofensivă. Doze mari de vitamine luate sistematic, pot avea efecte, toxice grave, expunând la multiple complicaţii.

D ŞI E
Vitamina D se găseşte în lapte, ou, ficat şi, spre deosebire de vitamina A, poate fi sintetizată în organism la nivelul pielii sub acţiunea razelor ultraviolete. Are rol în reglarea metabolismului fosfocalcic. Dozele zilnice admise sunt 200 UI pe zi până la 50 de ani şi 400 UI, după această vârstă. Efectele supradozării sunt: cefalee, anorexie, vărsături, dureri abdominale, constipaţie, slăbiciune musculară, dureri osoase, afectare renală, calcificări în diferite organe şi ţesuturi.
Uneori, apar şi tulburări de ritm cardiac sau creşteri ale tensiunii arteriale.

Vitamina E se găseşte în ou, cereale, carne, nuci, legume, fructe, uleiuri vegetale. Ea este implicată în numeroase procese metabolice, îndeplinind funcţii esenţiale în organism. Dozele zilnice sunt de 22 UI pe zi, ceva mai mari în cazul femeilor care alăptează. Supradozarea determină greţuri, vărsături, crampe abdominale, diaree, cefalee, oboseală, creşterea riscului de hemoragie (este suspectată de implicare în producerea unor accidente vasculare hemoragice). Foarte important, vitamina E are un pronunţat efect anticoagulant, de aceea nu trebuie asociată cu medicamente de acest tip.