Un pas mic pentru copil, unul mare pentru părinţi...!

Se spune că a cumpăra o pereche de pantofi unui copil care abia a împlinit un an nu-i o treabă prea uşoară. Şi ea devine cu atât mai dificilă, cu cât copilul se dezvoltă rapid şi are nevoie de încălţăminte nouă. Misiunea revine, evident, părinţilor, care trebuie să se achite corect de ea, tocmai pentru a avea bucuria să-şi vadă copiii sănătoşi, pe picioarele lor.

Primele mişcări, primul gângurit, primul zâmbet... apoi, primii dinţişori, primele cuvinte, primii paşi... Sunt câteva repere din dezvoltarea copilului şi, evident, tot atâtea momente fericite pentru părinţi. Aceştia sunt obişnuiţi să planifice totul dinainte: să cumpere lucrurile de care are nevoie copilul în avans. Unele sunt luate înainte de naşterea copilului, altele oricum cu mult timp înainte de a fi necesare. Ei bine, nu este şi cazul primilor pantofiori ai copilului!

În primele luni, copilul nu are nevoie de încălţăminte. Şosetele groase, botoşeii sunt suficienţi pentru a-l apăra de frig şi de murdărie. Prima pereche de pantofi "adevăraţi" trebuie cumpărată abia după ce copilul învaţă să meargă, ba chiar după câteva săptămâni (6-8 săptămâni), când el păşeşte cu mai multă siguranţă. S-a constatat că deprinderea mersului se face mult mai uşor umblând desculţ, contactul nemijlocit cu suprafaţa ajutând la menţinerea echilibrului. Asta, fireşte, într-un mediu controlat, în care nu există obstacole pe podea. Cumpărarea primilor pantofiori este un eveniment, dar şi o acţiune importantă pentru dezvoltarea şi sănătatea copilului. Trebuie să vă informaţi, să dispuneţi de timp şi răbdare, căci copilul nu este prea amator de cumpărături la această vârstă. Probabil, el se va manifesta zgomotos, când e pus în situaţia de a proba pantofiorii. În plus, este o activitate pe care o veţi repeta destul de des, căci la această vârstă piciorul creşte repede şi încălţămintea trebuie schimbată frecvent: cam la 6-8 săptămâni.

CONFORTABILĂ, POTRIVITĂ
În general, copiii fac primii paşi la 9-12 luni şi merg bine la 14-15 luni. Piciorul are o arhitectură complexă, fiind format din 26 de oase (incredibil, dar un sfert din oasele corpului se găsesc aici), 33 de articulaţii şi peste 100 de alte structuri - muşchi, ligamente, tendoane. La această vârstă, toate elementele enumerate sunt încă în formare, de aceea este nevoie de o încălţăminte confortabilă, de mărime potrivită, care să permită dezvoltarea lor naturală. Osul navicular, de pildă, care se găseşte în partea mediană a tălpii (a cărui proeminenţă se palpează sub piele, mai jos de degetul mare) şi se articulează cu mai multe oase ale piciorului, nu este încă prezent. În schimb, sub talpă se găseşte un strat consistent de grăsime, care poate da eronat aspectul de platfus. Spre deosebire de talpa adultului, care e curbată în partea mediană, cea a copilului este dreaptă.

LA MAGAZIN
Pentru că piciorul copilului se umflă puţin în timpul zilei (ca şi la adult), este bine să mergeţi la cumpărături dupăamiaza. În magazin, trebuie început prin a se măsura talpa copilului, în lăţime şi în lungime, de preferat întinzând-o bine pe o suprafaţă plană (căci altfel e posibil ca micuţul să strângă degetele şi să se obţină astfel rezultate greşite). Destul de frecvent, piciorul drept şi cel stâng au mărimi diferite, caz în care trebuie să alegeţi încălţămintea cu numărul mai mare. Atenţie, copilul nu poate să comunice, să se plângă dacă pantofiorul nu i se potriveşte. Piciorul său mic este elastic, astfel că poate fi introdus într-o încălţăminte chiar cu două numere mai mică, cu consecinţele de rigoare. Nu uitaţi că la copil nu trebuie să existe ceea ce noi numim perioadă de ajustare, de acomodare cu un pantof (îl luăm mai mic, mai mare, mai îngust cu gândul că "se mai lasă"), care există la adult. Dimpotrivă, încălţămintea copilului trebuie să se potrivească de la început.

RECOMANDĂRI
Tipul de încălţăminte este un subiect parţial rezolvat. Fireşte, nu trebuie să vă repeziţi la nişte pantofiori de prinţesă, alegându-i doar pentru aspectul lor. Dar nici nu e obligatoriu să optaţi pentru nişte ghete înalte şi rigide, stânjenitoare, pentru a da ascultare vechii teorii, potrivit căreia încălţămintea mai înaltă ar susţine glezna. Între timp s-a constatat că glezna se dezvoltă foarte bine şi fără acest sprijin. Puteţi alege, aşadar, o pereche de ghetuţe nu foarte înalte şi obligatoriu destul de largi, de flexibile în jurul gleznei sau o pereche de pantofi obişnuiţi (sub gleznă). Este important, în schimb, ca spatele pantofului să fie închis, solid, pentru o mai bună susţinere. De exemplu, dacă apucaţi de spatele pantofului, de părţile laterale, materialul din care este făcut nu trebuie să permită celor două porţiuni să se apropie). Eventual, această zonă "tare" poate fi căptuşită cu un material moale la interior.

Partea de suprafaţă a pantofului este bine să fie confecţionată dintr-un material natural (piele sau pânză), care să permită piciorului să respire (copiii sunt foarte activi la această vârstă şi pot transpira de două ori mai mult ca un adult). Materialul trebuie să fie uşor, flexibil şi moale. Pantofii închişi cu şiret sau cu "arici" sunt de preferat celor în care piciorul se introduce direct. Evitaţi, totuşi, şireturile prea lungi şi cele montate prea jos (care pot "sufoca" degetele) sau prea sus (care pot stânjeni glezna). Asiguraţi-vă mereu că sunt bine legate, dar nu foarte strâns. Aveţi grijă la piesele care se găsesc pe pantof (cataramă, nasturi, decoraţiuni), pe care copilul le poate desprinde şi înghiţi. În anotimpul rece, puteţi alege o încălţăminte mai solidă, cu talpă mai groasă, cu două-trei numere mai mari, pentru a permite folosirea unor şosete groase. În schimb, vara e bine să evitaţi sandalele sau papucii şi să optaţi pentru un pantof de pânză.

LATĂ. FLEXIBILĂ
Talpa pantofului trebuie să fie destul de lată la vârf pentru a da libertate degetelor. Ea trebuie să fie confecţionată dintr-un material foarte flexibil. Practic, să se poată îndoi. De asemenea, trebuie să fie suficient de solidă pentru a preveni traumatismele şi, în acelaşi timp, cu o textură care să nu permită alunecarea piciorului în timpul mersului. În mod special, talpa nu trebuie să fie prea groasă sau să aibă tocuri.