Urocultura vede infectiile urinare

Primul pas in diagnosticarea unei infectii urinare este efectuarea unei uroculturi. "Semnele care indica o infectie la nivelul tractului urinar sunt usturimile la urinat, durerile localizate in bazin sau dureri in zona lombara, ce iradiaza catre fata anterioara a coapsei.

Exista insa si situatii in care bolnavii pot sa prezinte fenomene generale infectioase, precum febra", explica medic primar medicina de laborator Smaranda Botea, coordonatorul laboratorului de bacteriologie de la Institutul de Boli Infectioase "Prof. dr. Matei Bals". Cele mai frecvente infectii diagnosticate prin urocultura sunt cistitele (infectii ale vezicii urinare), mult mai frecvente la femei. Nefrita si pielonefrita, localizate la nivelul rinichilor si cailor urinare superioare, sunt alte infectii frecvent diagnosticate prin urocultura.

Numaratoare

Analiza de laborator presupune o numarare a bacteriilor, care in mod normal nu trebuie sa existe in urina.

Se considera ca urocultura este pozitiva (deci exista o infectie a rinichilor sau a cailor urinare) atunci cand cantitatea de microbi este de cel putin 100.000 la un mililitru de urina. "Atunci cand pacientul are o infectie urinara, in urina trebuie sa existe nu doar bacterii, ci si leucocite. Atunci cand in urina exista doar bacterii, fara leucocite, inseamna ca tehnica de recoltare a fost defectuoasa, iar proba a fost contaminata. Atunci cand in urina exista leucocite, dar nu exista culturi de bacterii, este nevoie de investigatii suplimentare. Situatia se intalneste in alte boli decat cele ale tractului urinar, precum tuberculoza", precizeaza medic primar medicina de laborator Smaranda Botea.

Reguli de recoltare

Recoltarea urinei pentru urocultura se face in conditii speciale. Este esential ca urocultura sa se faca inainte de inceperea unui tratament cu antibiotice pentru ca acestea distrug flora microbiana, iar rezultatul poate fi negativ chiar daca infectia urinara exista. Pentru aceasta analiza se foloseste prima urina de dimineata, care trebuie recoltata numai dupa ce s-a facut o igiena a zonei genitale, cu apa si sapun. La femei este important sa se evite contaminarea urinei cu secretii vaginale. Recipientul de recoltare, numit urocultor, trebuie sa fie procurat de la o farmacie sau de la laboratorul care efectueaza analiza. El trebuie sa fie steril si etans. Primul jet de urina nu se recolteaza pentru ca este contaminat cu bacteriile care exista in mod obisnuit in segmentul inferior al uretrei. In urocultor se colecteaza numai urina din jetul mijlociu. Pentru o urocultura nu este nevoie de o cantitate mai mare de 30 ml de urina.

BOLI GENITALE. La barbati, calea urinara este comuna cu calea genitala, ceea ce face posibil si diagnosticul unor boli genitale precum prostatitele sau infectiile veziculelor seminale, o data cu cele ale aparatului urinar. Pentru a le diagnostica pe toate acestea, recoltarea se face in trei etape si se folosesc trei flacoane. Primul jet de urina, intr-un urocultor separat, ofera informatii despre posibile infectii ale uretrei (uretrite). Partea de mijloc a jetului, recoltata intr-un alt urocultor, indica infectiile cailor urinare inferioare si superioare. Ultima parte a urinei provine si din caile genitale (prostata si vezicule seminale), fiind posibila depistarea infectiilor acestor zone.