De ce te simți vulnerabil în timpul adolescenței

Îți amintești cum a fost adolescența ta? Cum te simțeai în propriul corp? Cum te simțeai în relațiile de familie? Dar în relațiile cu cei de vârsta ta? „Adolescența  - sesiza Ancuța Coman-Boldișteanu, psihoterapeută și autoare a studiului „Emoții în farfurie” (Editura Trei, 2023) -, este o perioadă cu vulnerabilități”. Mai precis? „Sunt mai multe explicații în legătură cu aceste vulnerabilități. În primul rând, adolescentul caută să își formeze propria identitate, pășește în afara sistemului familial căutând integrarea în grupuri”.

Răzvrătire față de familia de origine

Apoi? „Apare așadar sentimentul de respingere și, din păcate, și fenomenul de bullying legat de felul în care arată corpul. Adolescentul are nevoie să se răzvrătească față de familia de origine, pentru a se regăsi pe sine în afara ei, dar în același timp trăiește sentimente de vinovăție din acest motiv. În perioada adolescenței, cortexul prefrontal trece printr-o creștere și o maturizare semnificative (această regiune a creierului este responsabilă pentru capacitatea decizională, controlul impulsurilor, stabilirea de obiective, planificare și alte abilități necesare oricărui adult responsabil și conștient de sine)”.

Nevoia de ancore

Rezultatul/efectele acestei dezvoltări? „Se intensifică nevoia de a avea alte modele decât cele parentale, pentru ca adolescentul să-și poată contura propriile valori și direcții. Apar astfel foarte multe schimbări la nivel corporal și, împreună cu ele, sentimentul accentuat de rușine, de imagine corporală distorsionată, încercarea de a găsi un loc în interiorul unui corp nou care se transformă fără ca adolescentul să poată face prea multe. Voi detalia acest ultim aspect. Atunci când te trezești într-un alt corp, care parcă se transformă de la o săptămână la alta într-un ritm amețitor, ai nevoie de ancore. De informații, de validare, de răbdare și de susținere”.

Refugiul în comportamente dăunătoare

Nu în ultimul rând: „Pentru un adolescent, modul în care corpul este perceput de către ceilalți, dar mai ales de către familie și de ceea ce ei consideră ca fiind autoritate, poate face mari diferențe. Felul în care părintele adresează remarci la adresa corpului sau aruncă o anumită privire care inhibă poate duce cu ușurință la rușine și la dorința de mascare a propriei imagini. De multe ori, adolescenții se refugiază în comportamente dăunătoare, cum este mâncatul în exces, tocmai din cauza comportamentului critic, de respingere al apropiaților. Strâng kilograme de care încearcă apoi, disperați, să scape”.

În perioada adolescenței, cortexul prefrontal trece printr-o creștere și o maturizare semnificative (această regiune a creierului este responsabilă pentru capacitatea decizională, controlul impulsurilor, stabilirea de obiective etc.” - Ancuța Coman-Boldișteanu, psihoterapeută 

„Atunci când te trezești într-un alt corp, care parcă se transformă de la o săptămână la alta într-un ritm amețitor, ai nevoie de ancore. De informații, de validare, de răbdare și de susținere.” - Ancuța Coman-Boldișteanu, psihoterapeută 

„Adolescentul are nevoie să se răzvrătească față de familia de origine, pentru a se regăsi pe sine în afara ei, dar în același timp trăiește sentimente de vinovăție din acest motiv.”, Ancuța Coman-Boldișteanu, psihoterapeută