Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Întru o mai bună edificare, cedăm cuvântul psihiatrei Karen Horney, autoarea studiului științific „Personalitatea nevrotică a timpului nostru” (Editura Trei, 2025): „Nevrozele de situație apar la persoane sănătoase care, din motive ușor de înțeles, nu sunt capabile să rezolve conștient o situație conflictuală, adică să înfrunte existența și natura conflictului și, prin urmare, să ia o decizie clară. Una dintre diferențele esențiale dintre cele două tipuri de nevroze - cea de caracter și cea de situație - este ușurința cu care se obțin rezultate terapeutice în cazul nevrozei de situație. În cazul nevrozelor de caracter, tratamentul psihoterapeutic se desfășoară cu mari dificultăți și, în consecință, durează o perioadă mai lungă, uneori prea lungă pentru ca pacientul să poată aștepta să ajungă la vindecare. În schimb, nevroza de situație este relativ ușor de rezolvat.”
Provocare mică, reacție intensă
Mai precis? „O discuție clarificatoare asupra situației nu numai că poate oferi o ameliorare simptomatică, dar poate reprezenta și o terapie cauzală. În alte cazuri, terapia cauzală constă în eliminarea dificultății prin schimbarea mediului. Astfel, dacă în nevrozele de situație avem impresia unei relații adecvate între situația conflictuală și reacția nevrotică, în nevrozele de caracter această relație pare să lipsească. Din cauza anxietății fundamentale existente, cea mai mică provocare poate declanșa cea mai intensă reacție. Deși formele de manifestare a anxietății și mecanismele de protecție împotriva ei sunt infinite și variază de la un individ la altul, anxietatea fundamentală este, mai mult sau mai puțin, aceeași peste tot, diferențiindu-se numai prin durata și intensitatea sa. Ea poate fi descrisă, în linii mari, ca un sentiment de a fi mic, lipsit de importanță, neajutorat, abandonat, expus pericolelor, într-o lume care urmărește să abuzeze, să înșele, să atace, să umilească, să trădeze și să invidieze.”
Conștientizarea ostilității
De exemplu: „O pacientă a exprimat acest sentiment într-un desen pe care l-a realizat spontan, în care se înfățișa așezată în mijlocul unei scene ca un bebeluș minuscul, neajutorat și dezbrăcat, înconjurat de tot felul de monștri amenințători, oameni și animale, gata să o atace. În psihoze se observă adesea un grad ridicat de conștientizare a existenței unei astfel de anxietăți. La pacienții paranoizi, această anxietate este limitată la una sau mai multe persoane specific. La pacienții schizofrenici, există frecvent o conștientizare puternică a potențialei ostilități a lumii din jurul lor, atât de pronunțată, încât ei sunt înclinați să interpreteze chiar și un gest de bunătate ca având o intenție ostilă. În nevroze însă rareori există o conștientizare a anxietății sau a ostilității fundamentale, cel puțin nu a importanței și a influenței pe care acestea le au asupra întregii vieți. O pacientă care s-a visat ca un șoricel ce trebuia să se ascundă într-o gaură pentru a nu fi călcat în picioare - oferind astfel o imagine absolut fidelă a modului în care se comporta în viața reală - nu avea nici cea mai vagă idee că, în realitate, îi era frică de toată lumea. Mi-a spus chiar că nu știa ce înseamnă anxietatea.”
Camuflaje
Tot aici: „Neîncrederea fundamentală față de toți oamenii poate fi mascată de convingerea superficială că în general oamenii sunt agreabili și poate exista în paralel cu relații aparent bune cu ceilalți. De asemenea, disprețul profund față de toți poate fi camuflat printr-o atitudine aparent admirativă. Deși anxietatea fundamentală se referă la oameni, ea poate fi complet dezbrăcată de această caracteristică și transformată într-un sentiment de primejdie cauzat de furtuni, evenimente politice, microbi, accidente, alimente conservate sau într-o senzație de a fi condamnat de soartă. Pentru un observator experimentat nu este dificil să recunoască originea acestor atitudini, dar este întotdeauna necesară o muncă psihanalitică intensă pentru ca persoana nevrotică să își dea seama că anxietatea sa nu se referă cu adevărat la microbi și la alte amenințări externe, ci la oameni și că iritarea sa față de ceilalți nu este sau nu este numai o reacție adecvată și justificată la o provocare reală, ci un semn că a devenit fundamental ostilă și neîncrezătoare față de cei din jur.”
Una dintre diferențele esențiale dintre cele două tipuri de nevroze - cea de caracter și cea de situație - este ușurința cu care se obțin rezultate terapeutice în cazul nevrozei de situație.”, Karen Horney, psihiatră
„În nevroze însă rareori există o conștientizare a anxietății sau a ostilității fundamentale, cel puțin nu a importanței și a influenței pe care acestea le au asupra întregii vieți.”, Karen Horney, psihiatră
Citește pe Antena3.ro
