Ce greutate trebuie să aibă fetiţa mea la vârsta de 6 luni? Cât trebuie să cântărească băiatul meu la vârsta de 1 an? Copilul meu creşte suficient? Sunt întrebări care îi frământă pe numeroşi părinţi. Aceştia pot afla răspunsuri din noile grafice sau curbe de creştere elaborate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS). De curând, dr Mercedes de Onis, coordonatorul secţiei de evaluare şi supraveghere a creşterii copiilor din cadrul OMS, a anunţat că normele de creştere a copilului de la naştere până la 5 ani au fost adoptate în peste 140 de ţări.
Noutatea pe care o aduc aceste norme ale OMS constă în faptul că se bazează pe alimentaţia copiilor la sân. Cu alte cuvinte, experţii OMS consideră că este optimă creşterea asigurată de hrănirea exclusiv la sân până la 6 luni, urmată după această vârstă de diversificarea alimentaţiei şi continuarea alăptării până la 2 ani. Un alt fapt care confirmă valoarea de standarde universale a normelor de creştere elaborate de OMS este studiul reprezentativ pe care se bazează. În spatele acestor curbe de creştere stă un studiu care a durat zece ani şi în care au fost cuprinşi 8.000 de copii provenind din cele mai variate colţuri ale lumii, din Brazilia până în Norvegia, din India până în Statele Unite ale Americii. „Noile norme de creştere ale OMS indică pentru prima dată până acum că, în condiţii optime de viaţă, copii născuţi în diferite regiuni ale lumii pot creşte normal şi se pot dezvolta în aceiaşi parametri de greutate şi înălţime la o anumită vârstă”, susţine dr Mercedes de Onis. Până la elaborarea normelor de către OMS, medicii utilizau date de referinţă stabilite la sfârşitul anilor ’70 de Centrul Naţional de Statistici Sanitare din SUA.
Ce sunt curbele de creştere
Dr Cornelia Preda, medic primar pediatru, şeful secţiei de neonatologie de la Spitalul Clinic Filantropia, ne spune ce sunt curbele sau graficele de creştere. „Cu ajutorul curbelor sau graficelor de creştere se poate observa dacă un copil creşte şi se dezvoltă în mod normal. Curbele de creştere reprezintă un instrument util atât pentru medici, cât şi pentru părinţi, cu care se pot evalua greutatea, lungimea/înălţimea şi indicele masei corporale în funcţie de vârsta şi de sexul copilului. Datele despre creşterea în kilograme şi centimetri sunt un bun indicator al stării de sănătate a copilului, mai ales în primii doi ani de viaţă”.
Totuşi, părinţii nu trebuie să interpreteze
singuri datele obţinute cu ajutorul acestor tabele sau curbe de creştere. În cazul în care copilul se situează peste sau sub limita normală nu înseamnă obligatoriu că are o problemă de sănătate. Este bine ca părinţii să consulte medicul de familie sau pediatrul ori de câte ori au nelămuriri în legătură cu dezvoltarea copilului.
La control
Curbele de creştere sunt utilizate de medici atât pentru a monitoriza starea de sănătate a copilului, cât şi pentru a depista anumite patologii: tulburări de creştere, malnutriţia, subponderalitatea sau supraponderalitatea. În cazul în care curba ponderală se află sub limita normală poate fi semnul unor boli infecţioase, cardiace, pulmonare ş.a., iar când curba ponderală este peste limită poate semnala sindroame genetice asociate cu obezitatea.
În primul an de viaţă, copilul trebuie cântărit şi măsurat de medic în fiecare lună. În primele patru luni, copilul are cel mai mare ritm de creştere. În mod normal, în această perioadă trebuie să ia în greutate 2,5-3 kilograme. Apoi ritmul de creştere scade, astfel încât între 4 şi 8 luni este normal ca bebeluşul să ia aproximativ 2 kilograme, iar între 8 şi 12 luni – 1 kilogram. Aceste valori se încadrează în limite normale, părinţii nu trebuie să intre în panică dacă, de exemplu, bebeluşul nu a luat fix 2 kilograme între 4 şi 8 luni. Important este ca de la naştere curba de creştere să fie ascendentă şi situată în limitele normale. Dacă un copil are o greutate normală, iar după un timp scade brusc înseamnă că se întâmplă ceva cu el. Nu primeşte alimentaţia corectă? Este neglijat? Este bolnav?
Obezi din burta mamei
În opinia dr Cornelia Preda, un copil sănătos, născut la termen, alimentat cu lapte de la sân, crescut cu dragoste şi grijă de părinţi are toate şansele de a avea o curbă ponderală normală. Din păcate, în ţara noastră, ca peste tot în lume, de altfel, se înregistrează o tendinţă de creştere în greutate a copiilor. Aproape 5% dintre copii se nasc deja obezi din cauza creşterii excesive în greutate încă din perioada sarcinii, susţine dr Cornelia Preda. De asemenea, riscul obezităţii este crescut în cazul copiilor hrăniţi artificial (cu formule de lapte) în primele luni de viaţă, mai ales dacă părinţii fac greşeala de a-şi îndopa bebeluşul cu lapte sau dacă obişnuiesc să ofere biberonul cu lapte ca pe o soluţie de consolare a plânsului.
DATE. Conform standardelor OMS, greutatea medie la naştere în cazul fetelor este de 3.200 de grame, iar în cazul băieţilor – 3.300 de grame. „Dar părinţii nu trebuie să creadă că un copil care se naşte cu 2.800-3.000 de grame este anormal. El se încadrează în limite normale, chiar dacă se află sub greutatea medie”, ne asigură dr Cornelia Preda. La vârsta de 4 luni, greutatea medie la fete este de 6.400 de grame, iar la băieţi – 7.000 de grame. Dar şi sugarii cu greutatea situată între 5.000 de grame şi 8.000 de grame sunt consideraţi ca fiind dezvoltaţi în limite normale. În opinia dr Cornelia Preda, atunci când apreciem greutatea unui copil este foarte important să ţinem seama că fiecare are propriul ritm de creştere şi propria determinare genetică.