De ce, mami?

Curiozitatea este o modalitate a copilului de a descoperi lumea, de a lua contact cu tot ceea ce se afla in jurul lui. De la varsta de un an si jumatate, tot ce-l inconjoara este un miracol. De aceea jucariile, obiectele sunt bagate in gura, mancarea din castronel este luata cu degetele. El pipaie, miroase, gusta tot ce ii cade in mana.

Verifica daca obiectul e cald, daca e moale, daca e rece... Deocamdata nu poseda limbajul, nu poate sa intrebe: "Mami, ce e asta?". Si atunci gaseste el metode pentru a-si satisface curiozitatea. Stim nenumarate intamplari cand pune mana pe aragaz, il frige si a doua oara nu mai pune mana, fiindca stie ca il va durea. Aceasta este experienta. Nu se poate invata spunandu-i: "Nu-i voie acolo!". El nu intelege, stie ca e mai interesant sa puna mana acolo unde nu-l lasi.

Aceasta este o perioada dificila pentru parinti, deoarece trebuie sa-l supravegheze in permanenta. Trebuie sa dea dovada de multa rabdare si intelegere. Copilului trebuie sa-i fie explicate toate: "Acesta e un caine", "Aceasta e o pisica". "Chiar daca el nu da senzatia ca la varsta aceea asimileaza toate cunostintele, incet, incet va sti cand il vei intreba despre ce este vorba. Aceasta etapa dureaza pana la 3 ani-3 ani si jumatate", apreciaza psihologul Cristina Calarasanu de la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie din Bucuresti.

Tirul intrebarilor

La 4 ani si mai ales la 5 ani apare forma cea mai complexa si mai dinamica de curiozitate. Este momentul cand copilul se afla in faza "De ce-ului". Practic, nu exista lucru la care sa nu intrebe: "Da’ de ce?". Mami, da’ de ce iarba este verde? Mami, da’ de ce latra cainele? Da’ de ce pasarea zboara?

Este perioada cand va asimila cea mai mare parte a cunostintelor si a informatiilor despre ceea ce il inconjoara. De aceea este bine ca informatia sa nu fie numai cantitativa si cu suport pur vizual, de tipul carti, emisiuni tv, ci sa fie si in contact cu ceea ce este natural. Sa fie dus in parc, la gradina zoologica, la gradina botanica. Sa se imbine explicatia cu demonstratia: "Uite, asta este floarea, pune mana sa vezi cum sunt petalele" sau "Uite, asta este pisica, mangai-o sa vezi ce blanita are". Numai luand contact cu obiectele isi va forma ceea ce psihologul Cristina Calarasanu numeste reprezentari si va sti cand isi va aminti, de exemplu, cum a fost oita. "Moale, pufoasa." Pe cand in poza oita este alba si atat.

Psihologul Cristina Calarasanu considera ca "aceasta este o perioada foarte dinamica pentru copil si e necesar ca parintele sa incerce sa raspunda la toate intrebarile, insa adecvat varstei. Deoarece el trebuie sa inteleaga despre ce este vorba.

Este adevarat ca vor aparea si intrebari dificile, pentru ca traim intr-o perioada in care exista o explozie de informatii. Copilul de 4-5 ani vede, aude tot felul de lucruri la gradinita, acasa, pe strada, la televizor... Si atunci intreaba orice". Chiar si... "Mami, ce e sex?". La care mami trebuie sa evite "nu e voie, nu e frumos". Copilul este derutat, confuz, iar curiozitatea este cu atat mai mare: "Da’ ce-o fi acolo de nu-mi da voie?". E mai utila varianta in care parintele gaseste un raspuns adecvat varstei, care sa-l multumeasca pe copil. Asadar, in cea mai mare masura, intrebarile este bine sa aiba raspuns. Daca i se spune tot timpul "Nu e voie sa vorbesti despre asta", mai tarziu apar inhibitiile.

Este important sa li se raspunda copiilor la intrebari, pentru ca pe aceste raspunsuri se bazeaza formarea lor de mai tarziu. Daca li se raspunde, vor sti ca exista explicatie pentru orice. Daca nu li se raspunde, vor sti ca exista lucruri despre care nu trebuie sa vorbeasca. In plus, copilul se va simti neglijat si se poate inchide in sine, pentru ca nu i se acorda atentia necesara.

Bineinteles ca psihologul nu vorbeste de un copil care trebuie sa fie permanent in centrul atentiei, pentru ca atunci este un copil rasfatat. "Una este sa dai raspunsuri la intrebari si alta este sa-l pui in centrul atentiei."

SFATUL MEDICULUI

"La varsta de 4-5 ani, curiozitatea este cea mai activa. Pentru ca este varsta la care copilul a dobandit deplasarea autonoma, capacitati senzoriale si perceptive dezvoltate, s-au dezvoltat reprezentarile si mai ales s-a dezvoltat limbajul. Aceasta este principala forma prin care gandirea functioneaza. Limbajul este mana dreapta a gandirii. Vocabularul incepe sa capete dimensiuni mari, ajungand la 600 de cuvinte", spune psihologul Cristina Calarasanu. Intrebarile copilului nu se vor referi numai la obiectele din jur, ci si la cuvintele abstracte pe care nu le intelege: "Ce este aia arogant?". Mama trebuie sa-i explice, pentru ca el va prelua imediat cuvantul si cu prima ocazie il va folosi. Oricum il va folosi chiar daca nu stie ce inseamna, pentru ca i se va parea interesant. Daca vine acasa si spune, de exemplu, o prostie, e mai bine sa i se explice de ce nu e bine sa spuna prostii decat sa i se interzica. De multe ori parintii spun "Esti copil, ce intelegi tu?". Gresit! El intelege, preia totul prin imitatie. La 5 ani sunt deschise toate undele de acumulare a informatiilor. Copilul este ca o sugativa de informatii. El va asimila tot felul de experiente, isi va imbogati foarte mult limbajul, isi va dezvolta abilitatile intelectuale. De aceea este important sa ne ocupam de copil in aceasta perioada. Pentru ca, lasandu-l la intamplare, va rata dezvoltarea armonioasa.

INTERESE. La copilul de varsta scolara, curiozitatea nu mai este difuza. Pana la 6-7 ani, copilul a captat pe toate canalele, iar de acum, dintr-o data, curiozitatea se specializeaza. Copilul va fi interesat de matematica, istorie sau geografie. I se va parea fantastic ce aude despre batalii, domnitori, si se va duce acasa si va spune: "Mami, vreau si eu o carte cu razboaie!". Se va uita la emisiuni despre istorie, va cauta pe Internet informatii... Dintr-o data, atentia se va centra pe un domeniu sau doua. COLECTII. La 9-10 ani, copilul devine pasionat de ceva. El incepe sa colectioneze timbre, desene, obiecte, carti... Acestea sunt micile lui hobby-uri prin care isi manifesta curiozitatea. El dedica destul timp si destula atentie acestei activitati. Va fi mandru de colectia lui, pe care o arata prietenilor, bunicilor. Pe de alta parte, devine grijuliu si precaut cu lucrurile lui. El isi da seama ca parintii nu mai sunt singura sursa de informatii, incepe sa caute date la biblioteca, pe Internet.