De ce vine rujeola?

Rujeola poate fi definită ca boala în care virusurile se numesc neglijenţă şi neatenţie. Medicina nu a fost şi nu este o problemă pur individuală.

Rujeola poate fi definită ca boala în care virusurile se numesc neglijenţă şi neatenţie. Medicina nu a fost şi nu este o problemă pur individuală. De la investiţiile mari necesare pentru aparatura medicală şi implementarea programelor naţionale de sănătate pînă la educaţia sanitară şi includerea în campaniile naţionale de vaccinare, totul ne arată că ne încadrăm într-un sistem de a cărui bună funcţionare sîntem răspunzători fiecare dintre noi.

Cum e posibil?

În ultimii ani, în România, dar şi în multe ţări europene, au apărut  din ce în ce mai multe cazuri de rujeolă, ce se pot încadra în mici focare epidemice. Cum este posibil acest lucru, avînd în vedere că vaccinarea antirujeolică se practică în ţara noastră de cîteva decenii?

Contagioasă

Trebuie să menţionăm în primul rînd că rujeola este o afecţiune extrem de contagioasă, de natură virală (deci inaccesibilă tratamentului cu antibiotice) şi care poate da uneori complicaţii grave (laringită, bronşită, pneumonie, encefalită, miocardită etc.).  Tocmai pentru că era o boală foarte frecventă a copilăriei, s-a procedat la o vaccinare sistematică, menită să ţină în frîu apariţia bolii (procentul ideal în acest scop se apropie de 95%). Cazurile de rujeolă care apar sînt puse fie pe seama unei păstrări sau administrări neadecvate a vaccinului, fie cel mai frecvent pe seama unei sustrageri de la vaccinare, în familiile cu o situaţie economică precară, care nu au o locuinţă stabilă, îşi schimbă des domici­liul, nu au medic de familie, iar copiii nu urmează în mod regulat şcoala sau în cazul în care părinţii sînt plecaţi în străinătate şi nu urmăresc îndeaproape evoluţia copilului, fie în situaţia în care părinţii refuză vaccinarea (din motive religioase sau printr-o documentare medicală incorectă, deoarece în unele situaţii vaccinul a fost incriminat în apariţia autismului sau a encefalitei sclerozante, lucru nedemonstrat ştiinţific), fie în cazul unor contraindicaţii temporare, care nu au mai fost ulterior evaluate (vaccinul nu poate fi făcut în cazuri de tuberculoză activă, boli hematologice maligne, tratamente cu citostatice, corticosteroizi, radioterapie).

Conduită

Copilul trebuie supravegheat, hidratat corespunzător şi, fireşte, nu ezitaţi să contactaţi medicul dacă aveţi motive de îngrijorare. În orice caz, reacţiile adverse (restrînse) sau controversele (necertificate ştiinţific) iscate în jurul oportunităţii administrării vaccinului nu se pot compara cu beneficiile esenţiale, evidente în cazul folosirii lui.


IMUNITATE. Uneori, părinţii sînt îngrijoraţi de apariţia febrei sau a erupţiei la nivelul locului de administrare a vaccinului, dar acestea sînt, dimpotrivă, semne că sistemul imunitar al copilului lucrea­ză, că vaccinul este eficient. A­ceste reacţii pot fi combătute la nevoie cu anti­piretice administrate sub formă de supozitor sau de sirop, cu un dozaj adecvat vîrstei copilului.


ALĂPTAREA. În ultima vreme, sînt preferate vaccinurile cu o acoperire mai largă, cum este cel pentru rujeolă, oreion şi rubeolă. Pînă la 6 luni, copilul este protejat de anticorpii proveniţi din laptele matern, aşa că este încă o ocazie să insistăm asupra importanţei alăptării.


GRATUIT. Vaccinarea este gratuită şi obligatorie, inclusă în campanii ale Ministerului Sănătăţii Pu­blice, o primă doză fiind administrată între 9 şi 14 luni sau chiar mai devreme, în funcţie de prevederile Ministerului, impuse de situaţia epidemiologică, şi o doză de rapel făcută de obicei în primul an de şcoală. În afară de acest vaccin gratuit, părinţii pot opta pentru alte forme de vaccin existente în farmacii, discutînd, în prealabil, cu medicul de familie.