Orice copil face măcar o dată otită. De ce această afecţiune a urechii este atăt de frecventă in copilărie? Ei bine, intrucăt copiii răcesc foarte des. Dar ce legătură are răceala cu urechea?
Orice copil face măcar o dată otită. De ce această afecţiune a urechii este atăt de frecventă in copilărie? Ei bine, intrucăt copiii răcesc foarte des. Dar ce legătură are răceala cu urechea? Legătura este făcută, la propriu, de trompa lui Eustachio - un mic canal situat intre urechea internă şi regiunea nazală posterioară (nazofaringe). Trompa lui Eustachio are rolul de a drena secreţiile normale din ureche spre găt. Cănd nasul este infundat din cauza răcelii, se astupă şi trompa lui Eustachio. Din această cauză secreţiile stagnează in spatele timpanului şi se suprainfectează uşor din cauza agenţilor patogeni prezenţi in căile nazale. Astfel apare otita.
Factori favorizanţi
La sugari şi la copiii de vărstă mică (2-3 ani), otita este favorizată de anumite particularităţi ale trompei lui Eustachio. Acest conduct nu este complet dezvoltat, fiind mai scurt şi poziţionat orizontal, ceea ce explică uşurinţa cu care agenţii infecţioşi prezenţi in nazofaringe ajung să infecteze urechea internă. Totodată, plănsul sau suflarea incompletă a nasului favorizează impingerea secreţiilor in trompa lui Eustachio, provocănd obstrucţia acesteia şi apariţia infecţiei. Pe lăngă această particularitate anatomică normală la vărste mici, mai există factori care creează condiţii favorabile pentru apariţia otitei: vegetaţii adenoide (polipi), boli imunodeficiente, malformaţii faciale (gura de lup). Sunt predispuşi la otite recidivante copiii care stau in condiţii precare in colectivităţi (creşe, grădiniţe), dar şi cei din familii numeroase, in care mai există un copil cu otită.
Simptome
După cum explică dr Rodica Nanu, medic primar pediatru la Ambulatoriul "Batiştei", simptomele otitei diferă in funcţie de vărsta copilului.
Sugarii nu prezintă semne specifice şi nici nu pot spune că ii doare urechea sau că nu mai aud bine. Ei sunt in schimb agitaţi, plăng aparent fără motiv, ţipă, fac febră, nu dorm bine, nu vor să mănănce. Diagnosticarea fiind dificilă, este important ca părinţii să meargă cu micuţul la medic de la primele semne. Copiii mai măricei sugerează că ii deranjează urechiuşele arătănd spre ele sau frecăndu-şi capul pe pernă.
Copiii care ştiu să vorbească se plăng de dureri puternice ale urechii şi căteodată au febră. Unii copii pot avea şi o stare de iritabilitate din cauza senzaţiilor săcăitoare de ureche infundată.