Dermatita de scutec

Adesea, tinerele mame pot trece foarte uşor de la entuziasm la cea mai neagră depresie... Prinse între sentimentul unic ce urmează naşterii şi dorinţa îngrijirii perfecte a copilului, asaltate de nenumăratele exigenţe, schimbări, sfaturi contradictorii, informaţii nesfârşite legate de această nouă etapă din viaţa lor, ele devin extrem de sensibile şi vulnerabile la cel mai banal simptom al micuţului.

Aşa se întâmplă şi în cazul dermatitei de scutec, afecţiune foarte răspândită, dar în cele mai multe cazuri inofensivă, care  reprezintă circa 10%-20% dintre suferinţele dermatologice pediatrice. Se apreciază că 35% dintre copii au prezentat cel puţin o dată un astfel de episod. Totuşi, în condiţiile în care de cele mai multe ori dermatita se rezolvă acasă prin mijloace igienice, fără să se ajungă la medic, se apreciază că frecvenţa sa este de fapt mult mai mare.

Umezeală, lipsă de aer, factori iritativi

Frecvent, părinţii se alarmează sau chiar se culpabilizează considerând că lipsa lor de cunoştinţe, aptitudini sau atenţie a generat suferinţa copilului, care la rândul său are grijă să îşi trâmbiţeze zgomotos nemulţumirea, sporind astfel anxietatea celor care îl îngrijesc. Totuşi, lucrurile nu stau deloc aşa. Cauzele depăşirii barierelor fiziologice de apărare a pielii şi ale apariţiei dermatitei sunt încă discutate. În principiu, este efectul conjugat al umezelii, al lipsei de aeraţie, al căldurii locale asupra unor abundente resturi organice, la care se adaugă factori iritativi sau alergici. Urina şi mai ales fecalele, prin efectul amoniacului şi acţiunea enzimelor din scaun, modifică ph-ul normal al pielii (care este de 4,5-5,5) şi produc macerarea tegumentelor, fragilizarea lor şi distrugerea florei microbiene locale, expunând tegumentul acţiunii unor agenţi patogeni.

La asta se adaugă efectul fizic al frecării scutecului de piele ori cel chimic sau alergic determinat de produsele de îngrijire: scutece de unică folosinţă, şerveţele umede, săpunuri, loţiuni, pudre, uleiuri, creme, detergenţi, înălbitori etc. Copiii cu eczemă, alergii, dermatită atopică sunt predispuşi spre dermatită de scutec, dar în aceste cazuri există simptome caracteristice şi în alte zone ale corpului.

Dacă iritaţia persistă mai mult timp se poate supraadăuga o infecţie bacteriană sau fungică, aceasta din urmă apărând şi după un tratament cu antibiotice. Cel mai important rol patogen îl au materiile fecale, de aceea, modificările de tranzit induse de diversificarea alimentaţiei sugarului sau chiar de unele alimente consumate de mamă în timp ce alăptează şi mai ales prezenţa diareei prelungite constituie factori favorizanţi. De altfel, s-a constatat că, deşi dermatita de scutec apare în primele 15 luni de viaţă ale copilului, posibil chiar din primele săptămâni, ea este mult mai răspândită în primele 6 şi 12 luni.

Simptome

Tabloul clinic al dermatitei de scutec este destul de simplu. Pielea de pe fese, coapse, din zona genitală devine roşie şi uşor tumefiată, cu mici zone de eroziune superficială. Dacă este doar o dermatită iritativă, leziunile nu apar şi în plicile sau faldurile pielii, ci numai la suprafaţa acesteia. Dacă se suprapune şi o infecţie candidozică, leziunile sunt de un roşu strălucitor, apar eroziuni şi fisuri ale pielii, începând din profunzimea pliurilor pielii (unde există mai multă căldură şi umezeală) avansând spre exterior. În plus, leziunile sunt mai frecvente în zona genito-anală şi pot apărea concomitent semne de candidoză bucală (zone albicioase pe limbă şi gingii, care nu pot fi îndepărtate prin frecare). În cazul unei dermatite de etiologie bacteriană apar în plus pustule cu conţinut gălbui sau cruste de culoare aurie. În toate cazurile, copilul devine indispus, agitat, mai ales când este schimbat. Diagnosticul este pus uşor chiar şi de părinţi şi în majoritatea cazurilor dermatita de scutec cedează prin aplicarea corectă şi insistenţa unor măsuri simple de igienă locală.

Totuşi, dacă simptomele nu cedează după o săptămână sau din contră se agravează, dacă depăşesc şi zona scutecului, dacă micuţul are febră, e apatic, nu suge, are diaree, prezintă depozite albicioase în zona genitală sau bucală, ulceraţii sau pustule cu un conţinut purulent este indicat să vă prezentaţi cu copilul la medic. În general, diagnosticul este pus de medicul de familie sau pediatru, în rare cazuri fiind necesar un consult dermatologic. Tratamentul dermatitei de scutec este uşor, dar şi mai simplă este prevenirea acesteia.

Finetul sau plasticul

Există controversa clasică privind eficienţa scutecelor de pânză faţă de cele de unică folosinţă. În general, se consideră că scutecele de unică folosinţă sunt mai absorbante, dar şi cele textile pot fi la fel de bune în cazul în care copilul este schimbat frecvent, de câte ori este nevoie, chiar şi de 10-12 ori pe zi. În plus, scutecele foarte absorbante, care conţin un gel, pot fi mai alergice decât cele obişnuite. Atenţie la copiii care dorm mai mult, pentru că se amână schimbarea lor şi pot sta astfel mai mult timp într-un scutec ud. Cu ocazia schimbării scutecului este bine să se facă întâi o toaletă locală, micuţul fiind spălat cu apă călduţă şi săpun de copii (neparfumat) la o chiuvetă sau în lighean. Dacă nu e posibil, folosiţi bucăţi textile umezite sau dischete de bumbac.

După aceea, copilul trebuie şters cu un prosop, cu mişcări blânde, fără a freca. Bebeluşul va fi îmbrăcat doar când va fi perfect uscat. Este bine să se evite şerveţelele igienice umede parfumate sau cu alcool pentru curăţare locală. Dacă totuşi le preferaţi, folosiţi unele simple, neparfumate. De asemenea, evitaţi şi loţiunile, care sunt în general iritante. Acestea pot conţine amidon, un bun mediu de dezvoltare a fungilor formaţi din  particule care pot fi inhalate, producând probleme pulmonare. Este bine ca la copiii cu dermatită sau la cei predispuşi la aceasta să se aplice pe piele un strat subţire de unguent cu oxid de zinc (existent în diferite produse farmaceutice).


Dacă este o infecţie bacteriană sau fungică, medicul va indica un unguent specific, iar uneori poate fi recomandată pe termen limitat o cremă cu corticosteroizi.

Dacă condiţiile permit, este bine ca micuţul să nu fie îmbrăcat imediat, putând fi lăsat un timp dezbrăcat de la mijloc în jos pe un prosop, fireşte, supravegheat pentru a nu suferi de frig. Foarte eficiente sunt şi băile călduţe, câte 10-15 minute, de două trei ori pe zi. Când i se pune scutecul, este preferabil ca acesta să fie fixat mai lejer, pentru a nu freca pielea şi a lăsa aerul să pătrundă. Peste scutec se pun de preferinţă pantalonaşi din bumbac, nu din materiale sintetice.

RECOMANDĂRI. Dacă folosiţi scutece din materiale textile, acestea trebuie spălate cu un detergent biologic, preferabil lichid, fără balsam sau înălbitori. De asemenea, trebuie bine clătite, adaugând o jumătate de ceaşcă de oţet în apa de clătire. După spălare, scutecele vor fi fierte 15 minute, mai ales în cazul dermatitelor bacteriene sau fungice. În cazul scutecelor de unică folosinţă, dacă intervin episoade repetate de dermatită, schimbaţi marca scutecelor şi chiar a săpunului copilului. Dacă este o candidoză, se tratează şi leziunile bucale cu preparate specifice, iar biberonul şi tetina trebuie bine spălate şi opărite.