Fara televizor in dormitor

Copiii nostri petrec mult prea mult timp in fata televizorului. Mai ales in cazul copiilor de 12-14 ani, singura pauza de televizor sunt orele petrecute la scoala. Iar in vacanta, daca nu e televizorul, e calculatorul. Orele de citit, orele de desen, orele de dormit, orele de plimbat cu parintii, cu bunicii, cu fratii sunt inlocuite cu privitul la televizor.

Mesaje agresive

Psihologul Stefania D. Nita de la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie spune ca "efectele privitului la televizor depind de durata si frecventa cu care copilul are aceasta activitate. Important este si ceea ce vizioneaza copilul in timpul respectiv. In plus, trebuie sa luam in considerare si mesajul pe care el reuseste sa-l descifreze. Un alt factor important este daca el este sau nu este insotit de un adult, astfel incat sa aiba si posibilitatea sa dialogheze pe marginea a ceea ce vizioneaza. Daca se asaza in fata televizorului si se uita numai la desene animate cu batai si roboti, mesajul ca atare nu va fi altul decat agresivitate si manifestarea acesteia, ceea ce il arunca pe copil si in pozitia de atacator, si in cea de aparator. Neavand posibilitatea sa intrebe si sa i se raspunda, el isi creeaza propriul scenariu, care nu poate fi decat un scenariu incarcat de agresivitate, fie fizica, fie verbala. Si atunci nu trebuie sa ne miram cand copilul nostru da cu picioarele in alti copii, cand rupe pomii, cand vorbeste urat...

Telenovelele limiteaza cunoasterea

Modelul copilului de astazi este urmatorul: vine de la scoala, isi arunca ghiozdanul, se arunca pe canapea si incepe sa butoneze. Or, lucrul acesta nu e deloc benefic.

"Copilul nu are in general capacitatea sa selecteze. Sunt destul de putini copii care se uita la Animal Planet sau Discovery. Mai nou, copiii se uita la telenovele. Raman uimita cand aud pe strada sau in autobuz cum grupurile de copii care vin de la scoala isi povestesc telenovele", marturiseste psihologul Stefania D. Nita. Acest lucru nu este deloc in regula. Sfera lor de interes este extrem de restransa. La varsta lor este necesar sa traiasca experiente nemijlocite, nu prin intermediul virtual al calculatorului sau al televizorului.

Aici nu putem da vina numai pe parinti sau numai pe copii. Exista un complex de factori care conduc la aceasta atitudine. Pe de o parte, daca mama si bunica se uita la telenovele, de ce nu s-ar uita si copilul. Pe de alta parte, daca mama este plecata la serviciu toata ziua, copilul nu are altceva de facut decat sa se uite la televizor. Tata vine si el acasa tarziu si spune: "Du-te si culca-te, copile". "Nu vreau, nu mi-e somn." "Bine, atunci da drumul la televizor". Societatea si ritmul vietii in care traim intermediaza si faciliteaza accesul la un astfel de comportament. Un comportament sedentar, un comportament care nu face altceva decat sa limiteze orizontul de cunoastere al copiilor. Jocurile leggo, cuburile, jocurile de constructii, care dezvolta gandirea si abilitatile copiilor, au fost inlocuite cu mouse-ul calculatorului sau cu telecomanda televizorului. In aceste conditii, cum isi mai descopera si antreneaza copilul abilitatile pe care le are?! Cum isi valorifica resursele proprii de gandire, cand totul este atat de facil?! Apasa pe buton si se uita la robotelul care face diverse lucruri. Cartile de povesti au fost inlocuite cu casete, CD-uri, DVD-uri. Una este sa stai si sa lecturezi un basm, sa intri in atmosfera cartii, si alta este sa stai si sa privesti ecranul unui televizor sau calculator. Oricat de concentrat ar fi copilul, tot i se distrage atentia de la imagini.

Izolare in lumea virtuala

Referindu-se la inteligenta emotionala, la modul in care copilul se dezvolta in plan afectiv, psihologul Stefania D. Nita este de parere ca televizorul are dezavantajul de a nu lasa accesul la trairea emotionala reala. De ce? "Pentru simplul motiv ca relatia cu personajele, cu lumea virtuala transmisa prin televizor nu este un contact autentic, real. Acolo sunt tot felul de imagini, de apropiere, de separare, de violenta verbala sau nonverbala, de agresivitate, de sexualitate, numai ca nu este o experienta directa. In timp, copilul se refugiaza in aceasta lume virtuala, se izoleaza."

Una dintre manifestarile adolescentului este pastrarea spatiului intim. Vrea sa stea retras, vrea sa aiba camera lui. Oricum, tendinta de izolare exista, iar aceasta se acutizeaza in conditiile petrecerii unui timp indelungat la televizor. Astfel, parintii constata la un moment dat ca adolescentul nu vrea sa mai iasa din casa, nu vrea sa stea in compania altor persoane.

Una este dialogul despre sexualitate cu mama sau cu tata sau cu un prieten si alta este sa se informeze prin mesajele transmise de televizor. Una este sa traiasca efectiv o relatie de prietenie si alta este sa vada ce inseamna anii de liceu, de exemplu, in "Beverly Hills".

STIATI CA Televizorul a devenit un veritabil somnifer, constatandu-se ca multi copii manifesta o dependenta fata de acesta la adormire. Cand adormim cu televizorul pornit, undele cerebrale nu intra in ritmul normal de adormire, iar starea de somn nu este la fel de profunda ca atunci cand adormim in liniste.

SFATUL PSIHOLOGULUI Intrebata daca este bine ca in camera copilului sa existe televizor, psihologul Stefania D. Nita raspunde: "Categoric, nu!". "Poate exista riscul sa mi se reproseze ca sunt adepta stilului clasic, dar acest stil clasic are rolul lui. Sufrageria reprezinta un spatiu de lucru, destinat activitatilor zilnice, iar dormitorul trebuie sa fie un spatiu de odihna. Camera copilului trebuie sa reprezinte delimitarea dintre ceea ce a facut peste zi si ceea ce face in momentul in care se odihneste. Altfel nu mai apare delimitarea: intre anumite ore invata, in alt interval se relaxeaza, de la anumite ore doarme... Este total contraindicat sa adoarma cu televizorul, pentru ca somnul este alterat de stimulii care vin din exterior."

DEPENDENTA. 2-3 ore pe zi sunt suficiente pentru copii, dar cu pauze. Pentru ca, daca stau incontinuu doua ore in fata televizorului, este ca si cum li s-ar fi administrat "prima doza". Si de aici urmeaza marirea dozei. Televizorul functioneaza pe acelasi sistem al dependentelor. Organismul se obisnuieste, constata ca ii place si atunci cere din ce in ce mai mult. AVANTAJE. Daca privitul la televizor este indrumat de adulti, poate veni si in folosul copilului. Cum? Prin fluxul de informatii la care copiii au acces. Numai ca aceste informatii trebuie sa-i fie explicate copilului de catre adult. Indrumarea consta de asemenea in canalele pe care le lasam a fi vizionate de copil, in functie de varsta pe care o are. Pentru ca beneficiul informatizarii sa fie in mod adecvat exploatat trebuie sa existe comunicare intre parinti si copii pe marginea programelor vizionate. Daca mesajul virtual nu este "tradus" si explicat corect copilului, el nu reprezinta un beneficiu, ci dimpotriva. VEDERE. Pe langa consecinte psihologice apar si simptome fiziologice. Privitul la televizor de la o distanta inadecvata, mai ales in cazul copiilor, afecteaza vederea. Daca parintele nu e acasa sau, chiar daca este, nu are timp, nu observa ca al sau copil sta cu orele in fata televizorului la 50 de centimetri de ecran. Astfel, copilului ii apar probleme de vedere.