Invaţă micuţul să doarmă singur

In miez de noapte, micuţul se strecoară plăngănd in patul tău. La inceput o dai pe seama unui coşmar şi lacrimile lui te induplecă să-l primeşti lăngă tine. Dar in serile următoare, povestea se repetă. Copilul tău nu vrea să doarmă singur. Ce ascunde refuzul micuţului şi cum il poţi invăţa să rămănă peste noapte in camera lui ne spune Alina Milcu, psihoterapeut Gold-Psy Solutions.

In miez de noapte, micuţul se strecoară plăngănd in patul tău. La inceput o dai pe seama unui coşmar şi lacrimile lui te induplecă să-l primeşti lăngă tine. Măcar in această noapte, iţi spui. Dar in serile următoare, povestea se repetă. Copilul tău nu vrea să doarmă singur. Ce ascunde refuzul micuţului şi cum il poţi invăţa să rămănă peste noapte in camera lui ne spune Alina Milcu, psihoterapeut Gold-Psy Solutions.

Dependenţa de părinţi

In primele luni de viaţă ale bebeluşului, mulţi părinţi decid să-l aducă in patul lor. Nu este un lucru nociv, căci micuţul se va simţi iubit şi protejat. Insă mai devreme sau mai tărziu vine clipa in care va trebui dezlipit de mami şi de tati şi obişnuit să doarmă singur. "Faptul că reuşeşte să doarmă singur este pentru copil un pas important care il pregăteşte pentru cei ce vor urma, o reuşită care-i dă incredere in propriile forţe", explică psihoterapeutul Alina Milcu importanţa acestui demers. Ce se intămplă in mintea copilului atunci cănd insistă să se mute in patul tău? "Pe măsură ce descoperă lumea şi se descoperă pe sine in raport cu lumea, micuţul are nevoie de puncte de sprijin, de ancore. Iar principalele ancore sunt părinţii, cei care ii oferă certitudini şi sprijin ori de căte ori are nevoie. Chiar şi atunci cănd doarme, copilul va dori să işi satisfacă nevoia de siguranţă, căci experienţele sale evoluează prin vise şi trăiri la nivel subconştient", ne spune psihoterapeutul. La aceste nevoi ale copilului se adaugă uneori temerile: de intuneric, de singurătate, de tunete, de vănt... Cel puţin temporar, dispoziţia micuţului la culcare poate fi influenţată negativ cănd ii este frică de ceva.

Tranziţie lentă

Pentru a nu-i crea dependenţe copilului şi a-i dezvolta increderea in sine, mulţi părinţi işi culcă bebeluşul singur chiar din primele sale zile de viaţă. Dar dacă micuţul a dormit in patul părinţilor căteva luni sau chiar un an, dependenţa de ei este mai greu de depăşit. Insă nu imposibil. Tranziţia nu trebuie să fie bruscă. Nu veţi obţine peste noapte rezultatele scontate. Dacă-l lăsaţi brusc singur in cameră, micuţul va incepe să plăngă şi se va linişti doar cănd mami sau tati este lăngă el. Dacă va adormi, va avea un somn agitat, se va trezi plăngănd şi vă va face vizite nocturne, cărora sunteţi tentaţi să le cedaţi. Prin plăns, micuţul ştie că vă va aduce lăngă el. "Nu capitulaţi in faţa acestor incercări de şantaj ale micuţului", ne sfătuieşte psihoterapeutul nostru. O dată ce s-a obişnuit să doarmă singur, el nu va mai avea probleme in a-şi relua somnul, fără ajutorul părinţilor, după ce s-a trezit in timpul nopţii.

Pentru a-l convinge să rămănă in pătuţul lui, este important să creaţi un ritual de culcare: povestiţi ce a făcut fiecare in timpul zilei, citiţi-i o poveste, jucaţi-vă un timp cu el. Treptat, reduceţi timpul pe care il petreceţi cu copilul inainte de culcare. Aşezaţi pe perna micuţului jucăria lui preferată şi asiguraţi-l astfel că nu doarme singur, ci cu jucăria. Se va simţi intr-o mai mare siguranţă. Cănd vine vremea să-l lăsaţi singur, explicaţi-i că mami şi tati sunt in camera alăturată şi că nimic nu i se poate intămpla.

LAMPĂ DE VEGHE. Dacă micuţului ii este teamă de intuneric sau are coşmaruri, puteţi instala in camera lui o lampă de veghe. "Ea este utilă pe o perioadă scurtă, dar pe termen lung poate deveni o ancoră ce inlocuieşte prezenţa protectoare a părinţilor şi il poate menţine astfel intr-o stare infantilă a dezvoltării increderii in sine, impiedicăndu-l să-şi infrăngă temerile", explică psihoterapeutul Alina Milcu.

DIFICULTĂŢI. Conform studiilor, probleme de somn apar frecvent in jurul vărstei de 1 an, oricăt de multă grijă a fost acordată obiceiurilor şi aranjamentelor de somn in primul an de viaţă al bebeluşului. Dificultăţi de acest fel pot să apară şi la copii cu vărste mai mici, in special in cazul celor care in primele luni de viaţă s-au confruntat cu dificultăţi adaptative (au avut colici, de exemplu). In aceste cazuri, părinţii i-au acordat micuţului o atenţie exacerbată, iar el a devenit dependent de aceştia.

SINGURĂTATE. La inceputul formării ei, fiinţa umană nu poate suporta singurătatea, şi aceasta pentru că nu are capacităţile, noţiunile şi punctele de reper necesare pentru a se adapta. Aşadar, in primii ani de viaţă, un copil nu işi poate satisface nevoia de siguranţă. Obişnuinţa cu singurătatea este anevoioasă, tocmai de aceea copilul nu o poate suporta şi simte nevoia unui sprijin, pe care il găseşte in părinţii săi. Pe măsură ce dobăndeşte capacităţile şi cunoştinţele necesare adaptării la mediu, copilul trebuie incurajat să le utilizeze şi să cucerească lumea in care trăieşte. Dependenţa de părinţi este insă greu de depăşit.

Sfatul psihologului

Pe toată perioada in care va fi obişnuit să doarmă singur, micuţul trebuie să fie asigurat de dragostea, afecţiunea şi sprijinul părinţilor, ne sfătuieşte psihoterapeutul Alina Milcu. Sub nici o formă separarea de părinţi nu trebuie să fie resimţită de copil ca un abandon sau ca o diminuare a iubirii părinteşti. Este foarte important ca in timpul zilei să petreceţi căt mai mult timp cu copilul, pentru că numai in acest mod puteţi comunica, iar comunicarea este o condiţie esenţială pentru rezolvarea problemei. Ambii părinţi trebuie să intervină in procesul de adaptare prin care trece micuţul. El trebuie să fie incurajat in permanenţă pentru progresele pe care le face.