Ma bbbalbai, dar ma tratez

Balbaiala, denumita stiintific balbism, este o tulburare care afecteaza cursivitatea vorbirii.

Copiii balbaiti repeta, prelungesc sau blocheaza anumite sunete. De asemenea, ei pronunta cuvinte intrerupte, produse cu exces de tensiune fizica, adica se forteaza sa spuna cuvantul respectiv. In afara de perturbarea fluentei vorbirii, copiii prezinta adesea si crisparea fetei, grimase, gesturi ale mainilor, transpiratia acestora, ticuri, inrosire, jena.

Baietii sunt mai afectati

"Studiile arata ca 1% dintre copii sufera de balbism. Majoritatea sunt baieti, proportia fiind de trei baieti la o fata", ne spune asistent universitar Oana Olteanu, psiholog logoped la Ambulatoriul de Specialitate al Spitalului Clinic de Urgenta pentru Copii "Grigore Alexandrescu". Balbaiala apare in copilarie, in jurul varstei de 4-5 ani, la copiii care stiu deja sa vorbeasca. Nu trebuie confundata cu acea repetare a silabelor care este specifica inceputului vorbirii si care se deosebeste de balbism prin faptul ca uneori copilul repeta silabele, dar nu exista tensiunea si presiunea specifice balbaielii. Alti copii vorbesc foarte precipitat si se intampla sa repete anumite silabe, dar asta nu inseamna ca sunt balbaiti. Balbismul poate aparea si brusc, dupa un soc emotional sau o situatie cu impact psihotraumatizant.

In general, balbaiala apare la copiii care au un anumit fond de vulnerabilitate afectiva. Psihologul Oana Olteanu spune ca este vorba despre copii introvertiti, care au nevoie sa se simta in siguranta si inconjurati de afectiune.

Jena amplifica balbaiala

Balbaiala depinde de starea afectiva a copilului in momentul vorbirii si de continutul discursului. Intr-o discutie tensionata, cu parintii sau la scoala, cu o persoana straina, balbaiala se accentueaza. De asemenea, se amplifica atunci cand copilului i se atrage atentia asupra deficientei de vorbire. Copilul de varsta mai mare constientizeaza situatia, iar jena il face sa se balbaie si mai tare. El este marcat de neputinta sa de a comunica, fapt ce-i poate afecta intreaga personalitate: se izoleaza, ajunge la mutism, refuza sa vorbeasca, se teme sa vorbeasca si, daca o face, se exprima incomplet.

Balbaiala nu este permanenta. Copilul nu se balbaie cand nu se afla intr-o situatie speciala si cand reuseste sa-si controleze emotiile. Uneori, reactiile ostile in fata unui adult conduc la blocaje in vorbire. "Cand copilul vorbeste intr-o situatie de calm, intr-un mediu familiar poate sa nu se balbaie. Dar tulburarea se accentueaza atunci cand este pus intr-o situatie neplacuta, stresanta, cand este emotionat sau vorbeste cu o persoana straina, cand nu se simte in siguranta sau ii este teama", atrage atentia psihologul Oana Olteanu.

Evolutie si tratament

Uneori, balbaiala poate sa se atenueze sau sa dispara spontan, dar in cele mai multe cazuri tulburarea persista. Parintii nu trebuie sa neglijeze aceasta problema pentru ca poate deveni un obstacol din punct de vedere al comunicarii. Mai ales cand copilul constientizeaza tulburarea si apare sentimentul de jena. "Cu cat terapia este inceputa mai devreme, adica inainte de varsta de 7 ani, cu atat eficienta tratamentului este mai mare. Din pacate, dupa varsta de 10 ani, daca balbismul nu a fost abordat din punct de vedere terapeutic, tratamentele sunt foarte dificile si simptomele persista. Daca ani intregi nu s-a intervenit, ramane o problema care foarte greu se rezolva", remarca psihologul Oana Olteanu. In tratamentul balbismului se asociaza psihoterapia, logopedia si uneori tratamentul neuropsihiatric. Psihoterapia se focalizeaza pe cresterea increderii in sine, dezvoltarea capacitatii de a se exprima in orice situatie, exteriorizarea agresivitatii si a tensiunilor latente. Tehnicile terapeutice utilizate in acest caz sunt relaxarea, terapia prin joc, exercitii de reeducare ortofonica, care includ exercitii de respiratie, de vorbire ritmica (rostirea unui text invatat pe dinafara), cantece, dialoguri cu personaje din povesti.

TIPOLOGIE. Balbismul este de doua feluri: tonic si clonic. Balbismul tonic reprezinta un blocaj, o imposibilitate de a emite un sunet in cursul vorbirii. Este acea opintire dupa care urmeaza o exprimare mai exploziva a cuvantului, de genul "Am vennnnn...it!". Balbismul clonic presupune repetarea involuntara, sacadata a primei silabe din cuvant, de genul "Aaaaa...m venit!". In exprimarea unor copii se intalneste si forma mixta.

DECISIV. Momentul constientizarii defectului de vorbire este decisiv in agravarea balbaielii. Observatiile celor din jur, mai ales ale adultilor, ii pot provoca multa suferinta copilului, acesta resimtind jena, mahnire, frica. Cu cat aceste trairi negative sunt mai intense, cu atat mentin si agraveaza balbaiala. Pe masura ce tulburarea devine o problema pentru copil si este constientizata, stima de sine scade, copilul se simte inferior, frustrat, neincrezator in fortele proprii si se izoleaza social.

SFATUL MEDICULUI

Psihologul Oana Olteanu le recomanda parintilor sa nu faca greseala de a-i critica pe copii cand se balbaie. In schimb, nu trebuie sa neglijeze tulburarile de vorbire si sa se prezinte cu copiii la un consult de specialitate. Ei trebuie sa le vorbeasca celor mici cu mult calm, sa nu se grabeasca si sa exprime clar silabele. De asemenea, educatorii au un un rol important. Un copil a carui sensibilitate nu este inteleasa si este interpretata gresit de educator (care adopta o atitudine pedagogica severa) poate avea mari dificultati la scoala. Un bun pedagog va actiona cu mult tact si rabdare, astfel incat sa nu-l puna in situatii penibile pe copil in cadrul colectivului, fapt ce i-ar accentua tulburarea.

STIATI CA

Balbaiala nu este cauzata de o anomalie functionala. Copiii balbaiti nu au modificari in structura aparatului fonoarticular. Balbismul nu influenteaza in nici un fel inteligenta. Sunt copii normali din punct de vedere al inteligentei. Studiile au aratat ca 30% dintre copiii cu balbism au avut intarzieri in vorbire. Nu exista insa o regula conform careia copiii care vorbesc mai tarziu vor fi balbaiti.