Micuţul învaţă să vorbească

Bebeluşul descifrează tainele limbajului ascultînd vorbele duioase ale mamei, conversaţiile dintre părinţi, cuvintele blînde ale bunicilor. El deprinde din primele luni de viaţă ceea ce psihologii numesc limbajul receptiv.

Bebeluşul descifrează tainele limbajului ascultînd vorbele duioase ale mamei, conversaţiile dintre părinţi, cuvintele blînde ale bunicilor. El deprinde din primele luni de viaţă ceea ce psihologii numesc limbajul receptiv. În această primă etapă, copilul îşi formează capacitatea de a înţelege sensul cuvintelor. De aceea, este bine să vorbim cu bebeluşul înainte ca el să rupă primele cuvinte. Încă nu ne poate răspunde decît poate cu un gîngurit, dar cu siguranţă înţelege şi simte ceea ce îi spunem. Mai tîrziu apare şi etapa limbajului expresiv, copilul dobîndind capacitatea de a pronunţa cuvinte. Pînă la vîrsta de un an, majoritatea copiilor ştiu să spună "mama", "tata", "papa", "nani". Tot la un an, copilul ştie cum îl cheamă şi răspunde cînd este strigat. Înţelege întrebările simple şi arată cu degetul spre obiecte, chiar dacă nu le poate denumi. Copilul vorbeşte pe limba lui, gîngureşte cînd se joacă singur.

La un an şi jumătate, vocabularul copilului se îmbogăţeşte cu 12-15 cuvinte, ştie să spună "pa" la plecare, iar conversaţiile din jur devin din ce în ce mai interesante pentru el. Pînă la vîrsta de 2 ani, copilul progresează foarte mult din punctul de vedere al limbajului. Învaţă să recunoască părţile corpului, să denumească multe dintre obiectele din jurul lui, să identifice unele animale şi chiar încearcă să pronunţe numele persoanelor cunoscute. La doi ani este deja capabil să formeze propoziţii simple, iar pînă la trei ani va învăţa aproape 900 de cuvinte.

Rolul părinţilor

Dezvoltarea limbajului depinde însă în mare măsură de modul în care părinţii îl stimulează pe cel mic. El înregistrează şi imită cuvintele auzite la părinţi. De aceea, cu cît părinţii utilizează mai multe cuvinte, cu atît vocabularul micuţului va fi mai bogat. Ideal este ca părinţii să-i citească poveşti şi chiar să inventeze tot felul de istorioare cînd îl îmbracă, îi fac băiţă sau îi dau să mănînce. Este bine să îl încurajeze pe micuţ să identifice obiectele şi persoanele din jur prin întrebări de genul: "Unde este jucăria?", "Unde este cana?", "Unde e bunica?". Psihologul Oana-Maria Udrea de la Ambulatoriul de Specialitate al Spitalului Clinic pentru Copii "Grigore Alexandrescu" le recomandă părinţilor să nu îi critice pe copii cînd stîlcesc cuvintele sau cînd se bîlbîie. Părinţii trebuie să dea dovadă de multă răbdare, să nu îl pună pe copil să repete la nesfîrşit un cuvînt, pentru că nu vor face decît să îl inhibe.

GÎNGURIT. În jurul vîrstei de 3 luni apare primul gîngurit. Sunetele exprimă sentimentele copilului: dragostea, bucuria, supărarea, furia. Bebeluşul comunică astfel cu mama, înţelegîndu-se din priviri şi din intonaţia vocii. De altfel, micuţul recunoaşte vocea mamei încă de cînd se afla în burtica ei.